Wild thoughts

De când suntem copii mici suntem învăţaţi să visăm, să luptăm pentru ce ne dorim şi să nu renunţăm până nu obţinem acele … să le spunem lucruri, deşi de cele mai multe ori ele sunt orice altceva decât materiale. Cu toate astea la începutul fiecărei etape importante din viaţă sunt oameni care nu ştiu ce vor. Care nu pot vedea viitorul mai departe de ziua de mâine. La celălalt capăt sunt cei care îşi fac planuri pe termen lung sau foarte lung şi orice pas este îndreptat în direcţia îndeplinirii planului.

Pentru mine toată viaţa a fost un plan pe termen scurt. Născându-mă într-o familie foarte instabilă financiar nu aveam cum să îmi fac planuri nici măcar de la o lună la alta. Dar visam foarte mult, încă dinainte de a începe liceul mă visam făcând facultatea la Stanford şi lucrând în cercetare. Toată viaţa mi-am dorit să ajung la stadiul la care să pot face planuri pe termen lung. După 28 de ani am evoluat puţin în direcţia asta, dar mai am mult până acolo. Mi-e teamă să îmi fac planuri pe termen lung pentru că asta înseamnă să mă axez pe ducerea lor la capăt, să mă axez în principal pe mine și să nu îmi permit să mă abat nici o clipă, pentru nici un motiv de la scopul stabilit.

Una dintre cele mai mari impedimente în calea îndeplinirii unui scop personal, al unui plan pe termen lung este implicarea într-o relație. Implicarea într-o relație înseamnă de cele mai multe ori adaptarea planului inițial pentru a-l include și pe celălalt, chiar schimbarea totală a lui. Există și posibilitatea ca atunci când schimbi planul total pentru a include o a doua persoană să îți dai seama că tot ce ai făcut este în zadar, pentru că persoana respectivă nu intenționa să facă același lucru. Pentru că dacă ești ghinionist ți se poate întâmpla chiar ție. Și te trezești pierdut, pe un drum care nu mai duce nicăieri. Și mai ales, ești singur. Pentru că așa facem noi oamenii, avem tendința să ne izolăm de ceilalți atunci când credem că am găsit persoana care ne completează și ne concentrăm pe fuziunea cu ea.

Și uite așa visele nu se mai transformă în reușite, ci se destramă pur și simplu. Planurile sunt abandonate și cu puțin noroc altele le iau locul. Toți trecem prin asta și niciodată nu învățăm din greșelile celorlalți. Vrem fiecare să experimentăm pe pielea noastră, să încercăm noi înșine, vrem să simțim gustul amar al eșecului și sperăm ca pentru noi lucrurile să fie altfel. Einstein zicea că nebunia e să faci constant același lucru și să aștepți rezultate diferite și cel mai probabil enunțul respectiv se bazează și pe experiența personală.

Așa că, dacă nici cel mai deștept om de pe planetă n-a scăpat de buclei tipic umane, ce șansă am eu?

Tags: dezamăgire, nebunie, stupid, vise