Apr 14 2013

Ajutor pentru politia rutieră

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 13:05

După ce am citit la Ciprian pe blog la ce tertipuri recurg politiștii de la rutieră din Iași pentru a-și face norma de amenzi, mi-a venit o idee.

Băi băieți, decât să dați amenzi pe singura stradă din Iași pe care se poate circula, nu mai bine faceți rost de mai mulți bani luând niște carnete? Și cu ocazia asta, mai rarefiați și traficul. Și uite, vă spun si unde să vă pozitionați.

Vedeți punctele alea roșii? Marchează capetele unei străzi cu sens unic, cu sensul în direcția arătată de săgeată. De luni până vineri, dacă vă postați la intersecția dintre Strada Parcului și Bulevardul Chimiei, vă garantez că luați în fiecare dimineață minim 5 permise.

De unde știu asta? Pentru că în fiecare dimineață merg la serviciu pe strada aia și sunt sătulă să mă strecor pe lângă cei care merg pe interzis pe acolo.

Și o altă recomandare ar fi să păziți sensurile giratorii, având în vedere că 80% dintre șoferii de pe străzile Iasului nu știu să se încadreze sau să semnalizeze în ele, s-ar lăsa cu destule avertismente și amenzi încât să vă justificați salariul.

Dar nah, ce știu eu… sunt doar o femeie…

Tags: , ,


Feb 05 2013

Românii și-au pierdut instinctul de adaptare…

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 23:08

…asta dacă l-au avut vreodată.

Mă uit cum toți se plâng de gropile din oraș, când dau cu mașinile lor scumpe sau cu garda joasă prin ele. Cum spunea cineva, el conduce de 14-15 ani în orașul ăsta. De ce se plânge din nou de gropi, avea alte așteptări? A uitat pe cine avem primar și pe cine avem în gurvern? Einstein parcă spunea că nebunia este să faci același lucru, dar să aștepți un alt rezultat. Mare om Einstein ăla, păcat că nu este studiat și pe post de filosof în școală!

Asta facem în România din 1947 încoace. Alegem același tip de oameni să ne conducă, dar ășteptăm un alt rezultat, unul în favoarea noastră. Deci nici măcar nu suntem o țară de proști, suntem o țară de nebuni.

Să revenim la capacitatea noastră de a ne adapta. Iarna asta am râs de m-am cracănat de cei cu mașini “dă brand” rămași cu ele în pană prin intersecții sau înfipți în gropi. Nu mai zic de ăia cu mașini ale căror motoare nu pornesc la temperaturi mai mici de -10 grade Celsius. Oamenii ăștia locuiesc în România de atâția ani, dar încă nu realizează în ce țară trăiesc. Trăim în țara în care statul știe doar să fure, în care nu vezi să se asfalteze complet o stradă decât o dată la zece ani (cu indulgență), în rest se pun doar plombe și alea cu conținut redus de bitum, că aveau și muncitorii de izolat un acoperiș, eventual puse pe vreme ploioasă ca să fie rost de încă un contract. Era la un moment dat un poster cu un Duster și pe el scria “Facem orice doar ca să nu reparăm străzile“. Ăsta este tristul adevăr, străzile nu vor fi reparate prea curând la noi. Iar dacă vor fi reparate, materialele folosite vor fi de slabă calitate astfel încât să mai fie rost de un contract și asta înainte să se termine banii încasați pe primul. Lucrurile nu se vor schimba pre curând, cât timp noi avem la conducere aceiași oameni. În contextul ăsta, când știi pe ce străzi circuli, tu îți aduci mașină la mâna a doua, dintr-o țară care nu știe ce e aia denivelare a asfaltului, d-apoi hârtoape? Mutarea logică ar fi să îți iei o mașină nouă, cu garanție minim 4 ani, de la firmă recunoscută pentru fiabilitate și robustețe, eventual îți iei un 4×4 sau o Dacie, pentru că Dacia face mașini pentru drumurile din România de zeci de ani de acum. Și piesele de schimb le găsești oriunde și la prețuri accesibile. Să îți iei o mașină la mâna a doua în România ca apoi să te plângi de gropile de pe străzi, este ca și cum ți-ai lua nevastă blondă cu țâțe mari și apoi te-ai plânge că nu o duce capul.

Nu vreți voi să vă plângeți mai puțin și vă adaptați? Vi se pare plânsul a rezolvat vreodată ceva? Din ce am studiat eu la istorie, chiar nu-mi amintesc de așa ceva.

Și ca idee, eu am un Sandero care zburdă voios de două ierni, cum știți cei care mă citiți des, a urcat pe vârful Omu pe 3 kilometri de drum forestier și zburdă și acum voios peste gropile din Iași. La prima revizie băieții de la Bras au zis că e ca nou, are 4 ani garanție, peste 15.000 km, este dotat cu tot ce trebuie pentru confortul unei femei la volan și a costat doar 10.000 de euro. Partenerul are o Toyota Auris, modelul vechi, cumpărată în octombrie 2012, încă n-am apucat să o stresăm prea mult, dar o să o facem nestingheriți pentru că are 5 ani garanție.

De asta pe mine n-o să mă auziți plângându-mă de gropi, decât dacă intră vrun șofer în mine încercând să se ferească de vruna. Eu am să feresc pe cât posibil mașinuța de dat prin gropi, dar unde nu e posibil am să mă resemnez și am să trec încetișor. Pe mine nu mă deranjează gropile în sine, mă deranjează faptul că plătesc impozit pentru mașină, rovignetă, am taxă și în costul carburantului, toate în scopul asigurărilor unor drumuri pe care să pot circula în siguranță. Dacă n-aș plăti toate alea măcar aș ști una și bună: așa sunt ele de la mama natură, n-am ce le face. Dar faptul că eu dau niste bani pentru a beneficia de un serviciu și nu îl primesc la calitatea așteptată mă scoate din sărite.

Am mai zis pe aici, uneori îmi doresc ca guvernul României să functioneze ca o firma privată: ești angajat pe bază de interviu și experiență, te dovedești a fi incompetent pleci și îți ia altcineva locul. Pentru că în momentul de față pentru starea drumurilor din Iași sunt vinovați o gașcă de incompetenți care nu și-au făcut treaba. Cine sunt ăia, n-avem noi ăștia mici de unde ști și nu avem nici un control asupra soartei lor. Iar un protest nu va rezolva nimic. Din păcate tot din istorie învățăm că protestele fără violență n-au motivat niciodată pe nimeni. Vreți să se facă ceva în țara asta? Un politician, doi, trei vor trebui “sacrificați” public, iar restul rămași își vor face treaba de frică. Dar, să fim serioși… nu se va ajunge la asta niciodată, noi românii suntem oameni cu conștiință și n-o s-o pătăm pentru niște rahați cu ochi cum sunt politicienii actuali.

În fine, am divagat rău… femeile au talentul ăsta.

Tags: , ,


Oct 29 2012

Peripețiile viitorului șofer(6)

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 10:31

Am început săptămâna plină de draci. Motivul este desigur minunatul trafic din Iași și gibonii din dotare.

De când  autoritățile locale sapă pe unde apucă în încercarea de a convinge populația ca politicienii nu stau cu curul în mână și se îngrașă din banii noștri, s-a adăugat o linie de autobuz care trece prin Bucșinescu, prin Podu de Fier și face stânga urcând spre Tg. Cucu. Cred că toată lumea știe cum conduc taximetriștii și șoferii RATC.  Cred că știți că cei din urmă nu se jenează să facă stânga fără să se asigure pentru că  cei care nu conduc mașini la fel de mari nu au de ales decât să stea și să aștepte până trece măgăoaia. Iar taximetriștii de multe ori nu semnalizează, dar despre asta altă dată.

Azi dimineață așteptam în spatele unei mașini la semafor în intersecția Podu de Fier. S-a făcut verde, dar cel din fața mea întârzia să plece. M-am prins într-un final de ce, omul făcea stânga, dar avea semnalizările roșii. La sensul că erau vopsite cu ceva pe deasupra încât nu se vedea că semnaliza stânga. Am observat târziu o lumină portocalie ce pâlpâia printr-o crăpătură a vopselei, atunci când încercam să îmi dau seama ce naibilor vrea să facă. (Cine naiba i-a dat voie să circule așa, nu știu!?) Cei din față erau la fel de contrariați, când a început să meargă spre stânga s-au prins ei, m-am prins și eu. În tot timpul ăsta, de când se făcuse verde, dobitocul din spatele meu claxona încontinuu. M-am dus pe dreapta celui din față și am vrut să mă duc pe drumul meu, dar profitând de momentul de confuzie, un autobuz RATC, făcuse și el stânga, prin fața mea, după el o dubă, după dubă, unul cu o mașină mică. Stăteam și mă uitam contrariată la ei, în timp ce nenea din spate claxona în continuare. Aveam prioritate, dar dacă mă duceam înainte, ce șansă aveam să mă lase să treacă mașinile alea toate mai mari decât a mea? Plus, se circula bară la bară, nu aveam cum să mă bag printre ei. Așa ca am stat în claxoanele idiotului, care a trezit probabil tot cartierul, i-am arătat un deget prietenos în oglindă și când am putut am plecat.

Nu știu cum gândesc alții când se urca la volan, dar eu pornesc de la premiza că nimeni nu iese cu mașina ca să blocheze intersecții sau să încurce traficul. Orice om se urcă în mașină pentru că trebuie să ajungă undeva, unde nu poate ajunge decât cu mașina. Când un om, să-i zicem șofer, deși eu o să susțin multă vreme că mulți se cred șoferi și nu sunt, nu pleacă de pe loc, este pentru că are motive solide să nu o facă. Asta dacă la volan nu este o pițipoancă proastă care se machiază sau cine știe ce naiba face.  Așa că un claxonat insistent este posibil să nu aibă efectul scontat. Spre exemplu, în primele zile prin oraș, un claxon  în spatele meu când mă porneam de la semafor, mă făcea să dau drumul brusc la ambreiaj și să omor motorul.  Așa că gibonul din spatele meu avea onoarea să stea în spatele meu până îl porneam din nou, mai ales dacă nu avea pe unde să se strecoare pe lângă mine. De atunci am scăpat de reflexul acela, dar când nimeresc câte unul dintr-ăsta în spatele meu, am mereu o tendință sadică de a băga în marșalier și a-l face să transpire puțin.

M-am dat din fața idiotului de dimineață cu prima ocazie. S-a dus înainte cu viteză și ne-am reîntâlnit la semaforul din Bucșinescu. Era roșu. Deci tot timpul pe care a crezut el că îl câștigă s-a dus pe pustie la semafor, mdea… ai ajuns primul la semafor. Kudos to you, smart-ass!

Nu vreau să încep să mă enervez la volan. Nu vreau să încep ziua încercând să mă calmez. Și nu vreau de câte ori mă urc la volan, să mă urc cu tensiunea deja crescută pentru că știu ce urmează să se întâmple.  Mă tot gândesc că mulți se bagă în fața mea în intersecții neacordându-mi prioritatea pe care o am în mod justificat din cauza lămâiței din geam. Cred că pe 31 octombrie am să o scot din geam, pentru că atunci face carnetul meu un an. Nu plănuiam să o scot până nu mă simt stăpână pe mine la volan. Da știu,  am mult mai puțin de un an efectiv la volan, dar trebuie să încerc și asta. Oricum veți fi ținuți la curent cu schimbările.

Cum spunea un prieten de-al meu, am o viață interesanta cică, numai bună de urmărit la cafea precum un serial bun. Așa că am să încerc să nu dezamăgesc. :)

Tags: , ,


Oct 24 2012

Peripețiile viitorului șofer(5)

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 15:30

Abia ce am luat mașinuța de la service și dacă pe drum încolo îmi rugam prietenul să nu se enerveze din cauza gibonilor din trafic, la întoarcere am condus singură și am crezut că o să cobor din mașina să strâng pe cineva de gât.

În Iași traficul e infernal. Peste tot se sapă, se repară și ca și cum n-ar fi fost de ajuns au ieșit și polițiștii la vânătoare. Și cum nimeni nu vrea amendă, mai toți șoferii și-au redus viteza. În mod normal nu am nimic împotriva vitezei reduse, dar să merg cu 40 când limita în oraș e de 50, deja e enervant. Plus, ca să merg cu viteza asta cu a treia, înseamnă să merg cu motorul subturat și la diesel nu se recomandă.

În altă ordine de idei, aparent traficul încet și înghesuit este o scuză pentru unii șoferi ca să încalce regulile. Înțeleg că mergem toții la relanti, dar asta nu e scuză să te bagi în fața mea, am prioritate, acordă-mi-o!! Faptul că sunt femeie și am lămâia în geam nu înseamnă că nu știu când am prioritate și când nu. Cel mai tare m-a scos din minți o blondă cu un Volkswagen lung, o pițiopoancă hâdă trecută de prima tinerețe, care a făcut stânga prin intersecție prin fața mea fără măcar să se uite la mine. Pe bune acum, faptul că am Dacie mă face invizibilă? Sau e din cauză că sunt șatenă și ea avea prioritate de blondă? Am avut aceeași tentativă pe care o are des prietenul meu, de a nu frâna și a-i face bolidul de comandă. Iar dacă tot am frânat pentru proasta în cauză, l-am lăsat să treacă și pe următorul, că așa sunt eu, nu mă grăbesc și <ironie>am un suflet mare.</ironie>

Dar ceea ce este cel mai enervant este faptul că Iașiul se transformă într-un mic București, din ce în ce mai mulți șoferi nu mai semnalizează. Nu știu ce rost mai are să facem școala de șoferi… hai să ieșim direct pe străzi cu mașinile, că aparent regulile alea sunt pentru altcineva, nu pentru șoferi.

Tags: , ,


Sep 19 2012

Aia cu soferițele

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 10:14

Este plin internetul de filmulețe cu femei care nu sunt în stare să parcheze și care fac diferite boroboațe încercând să parcheze. Arhi în ultima vreme adună și postează cu spor astfel de filmulețe. Departe de mine gândul de a apăra șoferițele, nu de alta dar cred că cunosc maxim patru care conduc și o fac bine. Și ele nu sunt șoferițe, sunt femei șofer. Restul sunt purtate cu mașina de ici colo de prieten, soț etc. Nu că nu ar fi în stare să conducă, dar e greu să convingi masculul din dotare să se dea jos de la volan, când el în momentul când conduce mașina are două testicule în pus. Și din motivul sus menționat, deși și ele au carnet, conduc foarte rar sau deloc.

Și eu conduc rar. De când am luat carnetul, au fost luni întregi când nu am condus, fie eram în deplasare în interes de serviciu, fie nu aveam nici un interes, traficul în Iași fiind mai prietenos bicicletei sau cuiva cu nervi de oțel, așa cum e partenerul meu. Așa că nu mi-e rușine să recunosc că sunt un șofer slab. Nu cred că am dat mai mult de a treia în oraș până acum, iar de depășit 60 de km la oră… neah. Dar știind că sunt un șofer slab când sunt în trafic sunt paranoică rău. Conduc ca o babă. N-ai să vezi niciodată distanță mai mică de o mașină între mașina mea și cea din față mea. Până fac o stângă, mori de draci în spatele meu. Dar esențial este că nu mă grăbesc niciodată. Sunt terorizată de traficul din Iași și conduc cu un morcov adânc înfipt în posterior și până nu sunt cu mașina în parcare și cu motorul oprit nu mă pot relaxa. Așa ca atunci când dau în trafic peste un mucalit d-al de mine, nu mă agit în spatele lui și nu mă enervez la volan de-aiurea.

În schimb, nu pot înțelege femeile alea are nu sunt în stare să parcheze. Mi se pare mult mai dificil să te descurci în trafic printre mașini (corpuri în mișcare de minim 2 tone bucata, da?) decât să faci o parcare. Pana mea, atunci când parchezi, mașinile din jurul tău stau pe loc, tu nu trebuie decât să te uiți bine în oglinzi și să miști mașina încetișor până ajunge cum vrei tu. Dacă ți se pare că nu vezi în oglinzi, trage frâna de mână, scoate-o din viteză și coboară și te uită. Nu ți-a ieșit din prima, nu e nimic. Nu stă nimeni cu Kalașnikovul lângă tine și nu îți dă nimeni amendă că nu ți-a ieșit parcarea din prima. Stai și te câcâi până iese. Cât de greu poate fi? Plus, făcând asta înveți să estimezi cât de mare e mașina ta, unde încape, unde nu și cum se mișcă în funcție de cât tragi tu de volan.

Da nah, sunt oameni care cred faptul că au trecut examenul și li s-a emis carnetul îi face șoferi. Șofer cu adevărat nu ești până când nu simți mașina comportându-se neașteptat (derapează de exemplu) și reușești să o redresezi, mai mult din instinct, pentru ca la faze de genul nu prea ai timp să gândești.

Tags: , , ,


Oct 23 2010

Meserii cu schepsis

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 9:11

Eu n-am încă permis (voi avea undeva prin primăvară, sper) , dar am interacţionat cu destule femei posesoare de permis încât să spun că mitul acesta susţinut şi întreţinut de o anumită categorie de bărbaţi nu este altceva decât un mit.

Femeile sunt mult mai responsabile decât bărbaţii, iar asta îi face să se comporte diferit în situaţii identice şi îi face să îşi facă treaba diferit în cazul joburilor identice. Eu o să mă refer la strict ce ştiu eu. Eu lucrez în programare. Numărul femeilor practicante ale acestei meserii este mult mai mic decât al bărbaţilor. Încă din timpul facultăţii li se bagă în cap că nu au ce căuta acolo si că niciodată nu se vor ridica la nivelul unui bărbat. De aceea multe ajung să nu lucreze în domeniu, iar cele ce ajung să lucreze în domeniu sunt neîncrezătoare în forţele proprii, paranoice relativ la deadline-uri şi siguranţa jobului lor şi de-a dreptul isterice în cazul depăşirii acestora sau în cazul în care în care este găsită o greşeală în codul lor. În cazul în care au făcut o greşeală, îşi cer scuze, primit că nu se va repeta şi îşi fac procese de conştiinţă zile de-a rândul. Un bărbat zice: Ooops! Da nu e mare chestie, repar în trei minute!. Datorită paranoiei totuşi, de cele mai multe ori treabă este făcută exemplar şi cu mult timp înainte de dead-line. De asta deşi suntem puţine în meseria asta, cele care avem într-adevăr talent suntem mai eficiente decât trei bărbaţi la un loc. Iar cu timpul unele dintre aceste femei copie atitudinea relaxată a colegilor bărbaţi. Eu deja am făcut asta şi acuma îmi iubejsc jobul. Am ajuns la ce spuneam Arhi parcă, n-o pot numi muncă.

Faza cu responsabilitatea se vede şi în cazul şoferiei. Femeilor cu posibilitatea de a şofa li se bagă în cap de mici, de câtre taţi poate, apoi de către colegii de liceu că femeile sunt şoferiţe proaste. De asta după ce îşi iau carnetul le este teamă să se urce la volan, iar când o fac sunt bântuite de aceeaşi nesiguranţă care le face să se agite ca un Fanta. Plus că se aşteaptă la violenţe verbale în trafic, la dobitoci care se bagă în faţa lor etc. Nesigură pe ea fiind, o femeie va reacţiona foarte brusc şi neaşteptat când va fi încolţită în trafic. Aproape orice femeie în trafic va încerca să respecte regulile învăţate la şcoala de şoferi şi poate sfaturile date de instructor. Îşi va concentra toată atenţia în respectarea regulilor sperând că astfel totul va merge mereu bine. Problema este că nu este singura cu maşină pe stradă. Iar chiar şi la şofat una este teoria, alta este practica, la şcoală lucrezi mereu cu best-case scenarios, în trafic cu worst-case cenarios.

Sincer, am mers patru ani cu Rpx în maşină şi între timp am avut ocazia să mai stau şi în dreapta altora. Rpx conduce oarecum brutal, dar bine. Ia virajele brusc şi se bagă ca musca în curul calului prin trafic. De multe ori face depăşiri pe contrasens, dar se asigură bine. Înjură în aceeaşi măsură şi bărbaţii de la volan şi femeile. Înjură femei chiar mai rar, pentru că nu prea sunt la volan. Din cauza preconcepţiilor de mai sus. Un şofer cum e Rpx, panichează orice alt şofer slab de înger din trafic indiferent de sex şi nu s-a întâmplat până acum, dar la un moment dat cineva va reacţiona neaşteptat din cauza lui şi va face accident, iar el va fi autorul moral.

Dacă ar fi să cugetăm puţin raportul şoferilor proşti este acelaşi şi la bărbaţi şi la femei. Dar nu ai cum să nu obsevi şoferiţele proaste pentru că fiind puţine femei care conduc, acestea sar în ochi ca păduchele în frunte.

Şi ca idee, femeile mereu au fost mai responsabile decât bărbaţii la volan. Eu n-am avut nici o prietenă care să urce la volan după ce a băut un pahar de bere sau o cupă de şampanie. Dar prieteni am avut destui care făceau asta destul de des.

Uite cum stă situaţia în Iaşi, de exemplu:

ponderea barbatilor carora li s-a recoltat alcoolemia depaseste 98,66%, iar femeile reprezinta doar 1,34%.

Aşa că hai să nu mai reducem totul la femei versus bărbaţi, ok? Orice pădure are uscăturile ei.

Tags: , , ,


May 07 2010

Da nu te-am văzut…

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 13:42

Acum un an şi ceva Rpx a avut un accident cu maşinuţa lui care a fost rasă de un tir care a tăiat frumuşăl curba şi a intrat pe banda lui. Din tirul respectiv se coboară dita ceafa lată şi spune perplex şi nevinovat :  “Da nu te-am văzut…

Normal că taică-său mai avea puţin şi îi scotea ochii cu furculiţa pentru că nu înţelegea cum este posibil să  nu îl fi văzut ăla şi unde dracu s-a băgat el de nu l-a văzut ăla.

Acum câteva zile are taică-său un accident. Nu este vorba de context simiar sau înrudit. Doar că din maşina care l-a lovit iese tot o ceafă lată care toarnă aceeaşi replică cu aceeaşi expresie perplexă şi nevinovată :  “Da nu te-am văzut…

Diferenţa demnă de luat în considerare este însă cea între maşinile implicate. Rpx are un Golf 3, buburuză  micuţă şi drăguţă şi să zicem că ar fi greu de reperat dintr-un tir. Tatăl lui era într-o Cobră albă cu capota de 2 metri, iar cel care l-a luat într-un Peugeot 406 sau ceva de genul.

Bucuria lui Rpx a fost că a putut face haz de necaz de taică-său căruia a putut acum să-i spună satisfăcut: “Vezi cum e să fii invizibil? “

Tags: ,