Eu am mers mereu pe principiul că decât să fac un lucru prost, mai bine nu îl fac deloc, iar dacă e musai să-l fac, am să-l fac încât consecințele lucrului meu făcut prost să se răsfrângă numai asupra mea sau eventual, marchez lucrul făcut prost ca ” lucru făcut prost, dar dacă îl poți face tu mai bine ți-aș fi foarte recunoscătoare”. Așa că da, se poate spune că sunt perfecționistă.
Faptul că sunt perfecționistă nu e o mare chestie, nu sunt singura. Sunt mulți oameni care ies în avantaj pe faza asta, pentru că, de multe ori îmi asum responsabilitatea a face ceva ce eu știu foarte bine că știu să fac, iar ei beneficiază de pe urma lucrului făcut bine.
De ceva vreme am început să mă enervez, pentru că mă lovesc de lucruri făcute prost, lucruri pe care eu trebuie să le continui și asta înseamnă de cele mai multe ori să le refac aproape de la zero. Am început să mă lovesc de oameni delăsători care merg pe principiul “las-o mă că merge așa” sau “atâta știu atâta fac și n-am chef să învăț sau să muncesc să fac mai mult dacă banul iese oricum”. Am făcut spume cât am făcut, pentru că mă simt ca un gunoier uneori, curăț după alții, eventual mai și reciclez, am luat lucrurile personal și era cât pe aci să îmi bag picioarele în el serviciu și să îmi cumpar o bucată de pământ într-un loc cât mai izolat și să mă mut acolo.
Acum cică trebuie să angajăm încă un junior și am început să chemăm oameni la “analiză”. Și ca la o companie ce se respectă, echipa curentă alege coechipierul. Am avut vreo 5 teste de analizat, teste simple, cu întrebări simple de engleza de bază, cu cele mai de bază întrebari din XML,SQL, Java și OOP. Oamenii ce le-au completat au stat la un test de ăla și două ore. Majoritatea sunt 50% goale, vreo două nu au nici o întrebare de limba engleză răspunsă. Iar întrebările tehnice au primit răspunsuri într-o engleza de baltă, fără subiect, fără predicat, ce să-i faci greu și cu gramatica, încât ne-am întrebat dacă oamenii ăștia veniți la interviuri nu sunt cumva trimiși de alte companii din Iași să ne “trolleze”. Pentru că nu este omenește posibil să faci 18 ani de școala și să fii atât de prost.
Mie în locul oamenilor ăstora mi-ar fi rușine să mă duc la un interviu, să scriu pe CV că am făcut 18 ani de școală, 10 ani de engleză, că am crescut într-o țară din UE (iar în UE limba oficială e engleza) și să dau cu mucii în fasole în halul ăsta. Dar nah, prostul nu își dă seama că e prost.
Și m-am enervat, și m-am agitat și am luat lucrurile personal, dar într-un final m-am calmat. Las să fie proști, las să fie dezinteresați, demotivați și degeabiști din ăștia, să fie mulți, pentru că eu voi lua foarte mulți bani să repar lucrurile stricate de ei, voi lua foarte mulți bani să fac lucurile pe care ei nu sunt în stare să le facă. Slavă vouă proștilor, dezinteresaților și degeabiștilor, mulțumesc că existați, printre atât de mulți ca voi, inteligența mea pe care eu mereu am considerat-o mereu mediocră sare în ochi precum păduchele în frunte.
