Acum ceva vreme vă spuneam că la mine la firmă se căuta un junior pe Java, căutare ce a dus la acel articol și la altele. Acum revin pentru a vă spune că am găsit un junior. Surpriza a fost că juniorul în cauză are vreo 8 luni experiență și pentru asta el a cerut inițial un salariu cât al meu. Nu e greșit să ceri, dacă găsești firma care să îți dea, foarte bine. Chiar eu la un moment dat mi-am îndemnat studenții să nu se vândă ieftin că strică piața IT, dar de asemenea i-am sfătuit să și învețe pentru a merita banii respectivi. Tipul ăsta, la o altă firmă din Iași a recuperat cei 4 ani pierduți în facultate ajungând la nivelul de junior la care se așteaptă orice firmă care se respectă după ce ai terminat facultatea și pentru asta avea pretenția la un salariu aproape cât al meu, eu aia cu aproape 7 ani de experiență. Iar chestia asta mie mi s-a părut … nesimțire. Într-un final și-a dat seama și el că cere cât nu face și a acceptat oferta inițială făcut de compania la care lucrez. Dar dacă este mercenar, nu îl văd rămânând prea mult.
Companiile IT mari din Iași, sunt de obicei reprezentanțe zonale ale unor companii de prestigiu din alte țări. Ele au o grămadă de clienți, a căror necesități sunt rezolvate în România pentru că cei ce prestează aici sunt mai ieftini. De obicei clienții sunt clienți vechi cu are au o relație de lungă durată și cărora nu le este prea comod să iasă din relația respectivă. Așa că se acceptă mici scăpări, întârzieri de deadline-uri și alte asemenea cât timp treaba este până la urmă făcută. Având mai mulți clienți, pierderea unuia nu este o gaură în cer, cât timp profitul scos pe spinarea celorlalți permite funcționarea în parametri normali. O astfel de companie își permite să angajeze un junior care să stea după aceea 6 luni în training plătit să recupereze tot ce n-a fost în stare (sau n-a vrut) să învețe în facultate. O companie de dimensiune mică sau medie, a cărei clienți se pot număra pe degetele de la ambele mâini are alte așteptări. Nu e vorba numai de ceea ce știe deja, este vorba despre cât de repede poate să asimileze informații noi și cât de repede se poate adapta pe proiect și la echipa cu care urmează să lucreze. De asemenea, cum clienții se aduc și se păstrează pe bază de oameni de calitate, orice companie mică este mult mai strictă la angajări. Odată ce omul se dovedește potrivit este recompensat pe măsură. Nu se pune problema de buget și alte nebunii. La companiile mari, unde ierarhia este mult mai complexă se poate întâmpla să nu fii promovat sau să nu ți se aprobe o certificare că nu permitea bugetul sau poate pentru că cineva a făcut o greșeală și a uitat să te treacă pe listă. La o companie mică sau medie nu există problema asta. Plus, dimensiunea redusă a unei companii mai oferă încă avantaj: performanța este mult mai ușor de observat. Un alt avantaj este faptul că vei învăța mult mai multe într-o companie mai mică decât într-un mare și vei avea și de la cine. Compania la care lucrez eu acum, are aproximativ 50 de oameni. Aproape toți au câte o certificare pe ceva anume. ( OCP, Spring, Scrum Master, etc) În fine, ați prins idea. Ați terminat facultatea pe IT și nu vă place în mod deosebit domeniul ăsta, o companie mare vă va oferi un post călduț și stabil, fără prea multă bătaie de cap. Ați terminat facultatea pe IT, sunteți pasionați și vreți să excelați în asta, atunci alegeți o companie de dimensiuni mai mici.
În altă ordine de idei, discutând cu la o bere cu alți prieteni de-ai mei am ajuns la concluzia că firmele corporație din Iași au numele puțin greșit. În funcție de oamenii în jurul cărora s-au construit companiile, ele ar trebui să se numească așa: Cuplul X (în cadrul acestei companii, oamenii de bază sunt toți cuplați, doi câte doi, în cadrul companiei), Grupul de prieteni Y (foști colegi de liceu, facultate, care au crescut în același cartier :P) și familia Z (oamenii de bază sunt toți frați, cuscri și cumnați). Dezavantajul cel mai mare în companiile de genul este că uneori performanța are de pierdut în fața vechimii și relației (cât de apropiat ești sau nu ești) cu cei din grupul respectiv. Unui prieten chiar i s-a spus de către HR, că ar trebui să socializeze mai mult cu “higher staff members” pentru ca ideile lui să ajungă la cine trebuie(Bitch say whaaaat? ). E frumos când într-o companie care se vrea super-profi, nu există o cale oficială că o idee să ajungă la cine trebuie, nu?
Și acum într-o notă mai personală, în timp ce majoritatea oamenilor normali au sărbătorit Paștele cu grătare de miel și lene cât cuprinde, și eu am lenevit, dar în felul meu. Mi-am reinstalat laptopul. Am schimbat Windows 7 cu Windows 8 și Unbuntu 13 cu Fedora 18.
Am ales Fedora 18, pentru că asta aveam și la serviciu și m-am împăcat foarte bine cu el. Ubuntu m-a scos din sărite, nu voia să se împace deloc cu placa video de la laptopul meu, iar sâmbăta asta când a înghețat din nou mi-a ajuns. Cum naiba să crape un Linux, în aceeași manieră ca un Windows, să înghețe pur și simplu și soluția să fie doar restart? Ubuntu avea o interfață numita Unity și prostia aia îmi solicita placa video de nu-i adevărat, se încălzea de îmi transpira mâna pe tastatură. Am și deschis laptopul să văd dacă are praf, pentru că nu se mai putea pur și simplu.(Apropos’: doi ani n-a fost desfacut și n-avea praf deloc – deci ori sunt o gospodină perfectă :D, ori e pur și simplu bine gândit) Fedora a mers finuț, s-a instalat repede, interfața este mult mai prietenoasă, a găsit singur al doilea monitor a știut ce să facă cu el. Numai placa wireless nu-i place, dar n-a plăcut multor sisteme, nici lui Windows 8 nu îi place, așa că nu mă cramponez de asta.
Apoi… Windows 8, ce să spun eu despre el? Este diferit, este altceva,este practic, ușor de folosit, s-a instalat și el destul de repede. N-a mers cum trebuie fără driverele laptopului și uneori interfața face niște fițe, dar cât timp nu îngheață, nu mă deranjează așa tare. Bilă albă: Heroes 3 și alte jocuri mai vechi ce mă pasionează pe mine s-au instalat și merg brici, ceea ce este foarte bine pentru că ăsta este de fapt motivul pentru care l-am instalat. :D
Concluzie: Linuxurile încep să devină destul de practice și ușor de folosit și faptul că driverele generice merg și nu e nevoie de pierdut timp pentru căutat driverele pe net este un plus. Din câte știam destul de multe jocuri merg și pe Linux acum, mai ales că platforma Steam a fost portată pe Linux, tot ce lipsește este să se ducă vestea despre asta.



