May 09 2013

Nu poți…

Category: Wild thoughts — seaqxx @ 0:35

O  chestie pe care voiam să o scriu de ceva vreme pe blog, dar tot am amânat din alte motive și dacă tot am ceva timp acum să-i dau drumul repede ca să nu mă apuc iar de altceva  și să uit.

Când eram cu mama în mașină tot vorbea maică-mea de soră-mea  și tot repeta ca ea i-a zis sora-mii ca “Nu poți [face asta]…” sau povestea despre anumite chestii și spunea ea că “Nu poți că na… nu se face”. Nu îmi mai amintesc exact ce zicea sau ce susținea ea sus și tare că “Nu poți”, dar îmi aduc aminte ce i-am zis.

Nu există nu pot. Cine a zis că nu poți? E scris undeva, este lege împotriva a așa ceva? Și chiar dacă este lege care spune așa ceva, stă cineva și te păzește și când încerci să faci lucrul respectiv te împiedică? Nu există nu pot. Dacă vrei ceva  te apuci și cauți moduri în care să faci lucrul respectiv. Dacă e ceva oarecum ilegal, trebuie să cauți o metodă să nu fii prins. Sau să fie imposibil de demonstrat că ai făcut așa ceva. Dacă vrei ceva cu adevărat, asta faci, cauți mereu metode să făptuiești ceea ce vrei. Poate să îți spună oricine că nu poți, doar nu ești prost să te iei după ei. Ce lui Cristofor Columb nu i-a spus o lume întreagă că nu poate ajunge în India pentru că pământul e plat și nu rotund? Cât timp ceea ce vrei să faci nu afectează negativ pe nimeni, mă refer aici la răni fizice și psihice, cât timp ceea ce vrei să faci este sensul existenței tale, nu există nu pot și nu trebuie să asculți pe nimeni când îți spune că “Nu poți”.

Asta aș fi vrut să aud de la părinții  în copilărie, în adolescență. În schimb au auzit de prea multe ori “nu se poate”, “nu poți”, “n-ai să reușești” și alte asemenea. Vă dați seama că părinții  mei nici măcar nu își imaginau că eu și sora mea vom ajunge prin alte țări sau că vom conduce mașini proprietate personală? Iar astea nu sunt cine știe ce realizări. Aș fi înțeles dacă nu își imaginau că voi lua vreun Nobel pentru ceva, dar  să nu creadă că pot șofa !?

În fine, deci asta era ideea. Nu există nu pot!Băgați la cap și treceți la fapte! Cum era aia… “you succeed or you die trying” ?

Tags: , ,

Jul 15 2012

Gânduri cauzate de evenimente accidentale

Category: Wild thoughts — seaqxx @ 15:48

Aseară am fost în vizită pe la niște prieteni, care au televizor și în timpul unui Catan mic am văzut pe VH1 un videoclip al lui Michael Jackson și mi-a stârnit un sentiment de amărăciune.

Michael Jackson cred ca a fost cel mai controversat artist de până acum. Adică nah, Madonna, Lady Gaga și orice alt cântăreți ciudați vă mai vin în minte nu ajung nici până degetului lui cel mic. Sunt doar niște femei care și-au făcut o imagine de curve înfumurate ticăloase și excentrice. Nu au reinventat dansul, nu au reinventat muzica și muzica lor nu are nici un fel de mesaj care să miște.

Michael Jackson a suferit toată viața lui, fiind persecutat ca fiind pedofil, pentru că adulții condamnă ceea ce nu înțeleg sau care iese din tipare. Eu cred că Michael Jackson era de fapt un copil în pielea unui adult. El n-a avut copilărie, tatăl lui l-a văzut mereu ca o mașină de făcut bani și l-a tratat în consecință. În timp ce alți copii se jucau, el cânta sau lua lecții de muzică și alături de frații lui făcea bani grei. Avea un talent ieșit din comun și tatăl lui a vrut să îl exploateze la maxim, în loc să îl lase să înflorească de la sine. Comportamentul familiei lui l-a făcut să se simtă mereu la nelalocul lui, mereu ca o bucată de puzzle înghesuită în locul nepotrivit. Cine știe cei s-a spus, ce i s-a reproșat de a ales să își nenorocească sănătatea încercând să se rupă de origini. Mereu l-am văzut pe Michael Jackson ca un om care a încercat să rupă cât mai mult de trecut, care a vrut să se definească fără acesta și care a încercat să recupereze ce considera el că a pierdut, mai exact copilăria, jocul. De asta a construit Neverland, de asta s-a înconjurat cu copii, prin ei încerca să își retrăiască copilăria lui pierdută. Exact cum eu mi-am luat bicicletă și vreau să îmi iau o păpușă Barbie pentru a acoperi un gol în copilăria mea. Eu am fost mai superficială, pentru că, ceea ce mi-a lipsit erau lucruri superficiale. A fost acuzat de pedofilie pentru ca a dormit în pat cu alți copii, dar nu i-a trecut prin cap nimănui că poate el însuși era un copil în mintea lui și el nu vedea nimic greșit în a socializa cu alți copii. În mintea lui probabil recupera toate jocurile pe care nu le-a jucat cu alți copii, recupera toate taberele în care nu a fost.

A fost controversat nu pentru că asta vindea muzica lui, ceea ce fac o grămadă de artiști acum. A fost controversat pentru că vedea lumea prin ochii unui copil, iar asta se vede în multe versuri ale melodiilor lui. Face mereu referire la copii, la inocența lor, vrea să schimbe lumea. Vedea atât de simplu problemele ei și voia să schimbe lumea. Lucru la care majoritatea adulților renunță încă de dinainte de a împlini 18 ani.

Tags: ,

Mar 18 2012

Așa mă trec și eu…

Category: IT&C,Wild thoughts — seaqxx @ 23:06

   Când eram la începutul carierei mele de developer, mai exact când terminasem facultatea tot ce îmi doream era să găsesc o firmă care să mă angajeze și să mă muncească ca pe un sclav, forțându-mă să îmi folosesc creierul la maxim pentru a acumula informație și a învăța cum să o folosesc astfel încât să cresc în domeniu. Îmi doream să scriu mult cod, să scriu atât de mult cod încât să și visez cod. Nu știu dacă am găsit exact ce căutam, am avut colegi care au evoluat profesional mai repede decât mine, deci ori creierul meu nu duce, ori firma ce m-a găsit, nu m-a muncit destul. Oricare ar fi motivele, acum când mă apropii de șase ani de experiență în development, deși îmi place la nebunie să scriu cod, asta nu mai este așa de important.

Mi se par mult mai interesanți pașii de dezvoltare ai unui proiect, alcătuirea unei echipe, estimări, arhitectură și alte nebunii care la început mi se păreau a fi pierdere de timp. Poate îmbătrânesc, poate experiența își spune cuvântul, chiar nu știu care este motivul pentru care mi-am schimbat punctul de vedere. Nu mă înțelegeți greșit, încă îmi face plăcere să scriu cod, doar că acum codul scris de mine știu ce rol joacă în proiect și știu cum să îl dezvolt ținând cont de imaginea de ansamblu a proiectului.

Și na, acum că văd lucrurile altfel în proiectele IT mă amuză oarecum obsesia unor juniori de a scrie cod, dar adevărul este că până nu ajungi la un anumit nivel tehnic nu poți înțelege imaginea de ansamblu a unui proiect. Și cât de mult lucrezi la prima firmă unde te angajezi contează cel mai mult. De exemplu, guru-ul pe java la compania la care lucrez acum a lucrat încă din al doilea an de facultate la o firma unde programul era de 8-14 ore pe zi, șase zile pe săptămână. Da, am scris bine, 6 zile pe săptămână. E adevărat că n-a mai terminat facultatea, dar între noi fie vorba, la ce i-ar fi folosit? La ce mi-au folosit mie 5 ani de facultate + 1 an de master? Acum îi sunt  un fel de subalternă (este posibil să scriu prostii – nu știu dacă ierarhia e chiar așa) și asta pentru pentru că în loc să învăț să folosesc tehnologii care chiar se cer pe piață, în loc să rezolv probleme reale  eu am ales să învăț să implementez soluții vechi pentru probleme și mai vechi și în loc să muncesc pentru un salariu am învățat pentru o medie și o amărâtă de bursă.

Dacă ar fi să mă pot întoarce în timp aș spune părinților mei să nu mă mai bată la cap să fac o facultate doar pentru a le îndeplini lor un vis pe care nu l-au putut îndeplini pentru ei înșiși. Le-aș spune să îmi spună că pot să îmi fac un rost în viață fără facultate, dacă asta vreau cu adevărat. E bine să îți îndemni copilul să învețe, dar într-un sistem de învățământ putred și depășit, mai bine îi dai voie să facă ce-i place, îl  îndemni și îl susții să facă din asta o obsesie, are mai multe șanse așa.

Tags: ,

Jan 26 2012

Suntem diferiți din fericire(reloaded)

Category: Wild thoughts — seaqxx @ 11:58

w/mCitisem acum câteva zile că oamenii de știință au descoperit că femeile simt durerea mult mai intens decât bărbații. Inițial nu m-a inspirat articolul, dar când am dat din nou peste el pe discovery.com mi-am zis că trebuie să scriu despre asta.

Am mai scris despre diferențele dintre bărbați și femei așa că nu strică să continui. Faptul că femeile simt mai multă durere nu înseamnă decât un lucru – că avem receptori mai eficienți. De aceea durerea nu este singurul lucru care îl simțim mai intens, dar asta bănuiesc că nu e ceva ce auziți pentru prima oară. Oamenii de știință spun că dacă durerea resimțită de oameni ar putea fi pusă pe o scară de la 1 la 10, femeile simt cu un punct în plus fața de bărbați, pentru același tip de durere, ceea ce este incredibil de mult.

Deci suntem sexul slab, suntem sexul sensibil, iar damele de fier ale speciei fie suferă de o afecțiune neurologică fie sunt actrițe foarte bune. Faptul că simțim mai mult are o grămadă dezavantaje, iubim mai mult, suferim mai mult la sfârșitul unei relații și nu numai. Orice chestie care provoacă suferință fizică sau psihică o simțim mult mai intens. Cu toate astea, rata sinuciderilor este mai mare în rândul bărbăților. De ce? Pentru că, spuneam la un moment dat pe aici, sinuciderea reprezintă totuși un act de curaj. Iar femeile fiind mai sensibile, este logic că este posibil și nivelul de teamă, rușine pentru acest act atâť de condamnat, de aceea femeile nu se sinucid, dar sunt mai predispuse depresiei și oricăror tuburări psihice asociate.

Dezavantaj: Din cauză asta femeile sunt șoferi mai slabi. Cu toții știm că bărbații se enervează și înjură la volan, pentru a elibera din tensiune. Femeile se enervează și ele, mai mult decât un bărbat, conform celor scrise până acum, dar din prea multă sensibilitate și bun simț nu eliberează tensiunea așa. Este clar că în condiții de genul, este mult mai greu să te concentrezi la șofat. Așa că atunci când vedeți femei în trafic fiți mai înțelegători.

Avantaj: Din cauza asta femeile au orgasme mult mai fabuloase, dar pentru a ajunge acolo au nevoie de multă atenție la orice detaliu al actului. Așa că dragele mele, dacă un bărbat nu este în stare să vă acorde atât de multă atenție încât să ajungeți acolo, nu merită timpul vostru. Cu toate astea și voi aveți o parte în asta, hiper-sensibilitatea voastră vă face să nu vă puteți concentra numai la actul în sine sau vă face să fiți reținute. Concluzia: it takes two, and it takes trust, communication and understanding.

Sper că postul ăsta v-a fost util și că vă ajută să înțelegeți mai bine condiția de om, dar mai ales cea de femeie. :D Adică femeie, acum că știi că îți ești uneori propriul dușman, poți începe să dezvolți strategii pentru a te învinge, a te controla și a te îmbunătăți.

(Nu, nu mă vreau psiholog și nici nu vreau să le iau pâinea de la gură, doar că sunt inginer și ca orice inginer îmi place să fac lucrurile să meargă pentru mine și pentru ceilalți.)

Tags: , ,

Jan 24 2012

On winners and quitters…

Category: Wild thoughts — Rpx @ 20:36

Winners and quittersE o vorbă care circulă în lume, zice cam așa: Winners never quit and quitters never win.

Cu toții suntem împinși să mergem mai departe de anumite lucruri sau contexte care ne motivează. De fiecare dată când ne vine să renunțăm și să ne băgăm picioarele, acea motivație vine să ne convingă să nu facem acest pas ci să ne întoarcem la letargia și rutina noastră.

Mi-am mai exprimat dezacordul cu principiile muncitorești capitaliste și cu alte ocazii. Îmi place să fac parte din puhoiul corporatist la fel de mult cum îi place unei pisici să fie într-un lighean cu apă. Mă dezgustă… mă demoralizează… mă omoară încet. Dar cu toate acestea, încă sunt aici, încă zâmbesc în fața managerilor și a colegilor, încă îmi fac treaba cu exigență și încă nu sunt gata să renunț.

Totul pornește de la acel triunghi amoros și putred dintre vise, bani și muncă. Am visele mele, da… visez încă să-mi deschid propria pensiune în tundra finlandeză și să trăiesc fără griji și responsabilități. Pentru realizarea visului, am nevoie de fonduri… realitatea e că acel vis reprezintă o investiție pe care trebuie mai întâi să mi-o permit. Dar banii nu cresc în copaci. Galera nu vreau s-o înfund făcând evaziune, în căcat nu m-am născut încât să câștig la loto, deci singura mea variantă e să fiu un sclav corporatist pentru ca la sfârșitul fiecărei luni, contul meu să devină tot mai gras.

Dar vreau să renunț… nu-mi place ce fac. Mă pricep și excelez, dar nu-mi face plăcere. Dar să renunț la muncă și să mă retrag înseamnă să amputez venitul. Amputarea venitului trage după sine și imposibilitatea realizării viselor mele. Dar când se vor realiza acele vise? Într-un an? În 5 ani? În 15 ani?…

Indiferent de acea perioadă, important e să le realizez. Totul e un echilibru. Ca să pot fi fericit în viitor trebuie să fiu necăjit acum. Va veni și vremea aia… trebuie doar să mă autoconving să nu renunț pe ultima sută de metri… oricât de lungă ar fi ea.

 

Tags: , , ,

Jan 17 2012

Viața nu e pentru oricine

Category: Funny,Wild thoughts — seaqxx @ 11:16

skark

Viața este făcută pentru cei care, după ce li s-au scufundat corăbiile, care în prealabil luaseră foc, incendiile fiind provocate de încercarea de a scăpa de sobolanii ce le năpădiseră și ajung să plutească pe o bucată de lemn în mijlocul oceanului se pot întreba retoric: “Ce se poate întâmpla mai rău de atât?” Iar când încep să le dea rechinii târcoale pot râde de ei înșiși spunând: “Trebuia să întreb…”
(Sursă imagine:toonpool.com)

Tags: , ,

Dec 29 2011

De sărbători…

Category: Wild thoughts — seaqxx @ 15:06

…n-am făcut mare lucru. Am profitat din plin de zilele libere pentru a mă trezi târziu. Am făcut un maraton de 12 ore de board games. Preferatul tuturor a fost “Coloniștii din Catan” pentru care urmează să cumpărăm o extensie cât de curând. Profitând de puțina zăpadă ce a căzut în ziua de Crăciun am scos și Săndelul la plimbare pentru a testa abilitățile cauciucurilor de iarnă și abilitățile noastre de șofer. Concluzia: mai bine să nu ieșim cu mașina iarna doar în caz de necesitate foarte arzătoare.

Am început și eu să mai ies singură cu mașina. Dacă vedeți un Săndel alb cu avariile la vreo intersecție și lămâi pe geamuri, aia sunt eu care am omorât motorul. Nu mă claxonați, nu vă enervați, o să pornesc imediat.  Dacă vedeți un Săndel alb mergând pe o stradă cu două benzi cu maxim 30 Km/h, aia sunt eu. Dacă vedeți o tipă transpirând prin toți porii când e la volanul unui Săndel Alb, aia sunt eu. Este posibil să frânez brusc și aparent fără motiv așa că păstrați distanța regulamentară. Pe cât posibil încerc să conduc regulamentar, dar n-o să-mi iasă mereu. Nu vă enervați, nu claxonați, nu înjurați! Nici eu nu fac asta, așa că hai să dăm dovadă de reciprocitate și înțelegere.

Și nu vă mai grăbiți atâta!!! Cu cât încercați mai mult să câștigați timp cu atât nu veți avea parte de el. Este o lege a lui Murphy care spune ceva de genul. Graba în trafic duce la frustrare, pentru că inevitabil sunt și șoferi ca mine care nu au încredere în ei că ar fi regii șoselelor așa că merg încet, frânează și se asigură în mod repetat chiar și când nu este nevoie.

Revenind la ce am făcut de sărbători, am avut parte de mic dejun la pat în fiecare zi, am văzut ceva filme&seriale, am gătit, am făcut curățenie și n-am trimis sms-uri cu “Craciun Fericit” și altele. De ce? Pentru că în restul anului, deși am serviciu și altele pe cap, mereu mi-am făcut timp pentru prietenii mei. De sărbători n-am vrut să îmi împart timpul cu nimeni, exceptând prietenul și Psihoza, desigur. Vi se pare revoltător? Mie nu. Mi se pare oarecum normal să fac ceea ce simt nevoia să fac. Viața e prea scurtă și fac deja destule compromisuri. Încerc să fie un număr constant încât să nu devină frustrant.

Acestea find zise, sper că v-ați simți bine, v-ați relaxat de sărbători și că ați primit de la moșul exact ce v-ați dorit.

Tags: , ,

  1. Pages:
  2. 1
  3. 2
  4. 3
  5. 4
  6. 5
  7. 6
  8. 7
  9. ...
  10. 30