Acum ceva vreme m-am trezit că îmi zburătăcesc prin bucătărie ceva fluturi, adică molii din alea gri și mici. La haine nu s-au băgat niciodată pentru că fie nu le place aromatizantul cu levănțică, fie n-ar avea ce să mănânce având în vedere că majoritatea sunt fie din bumbac, fie sintetice.
Am căutat să văd care era sursa. Am găsit eu o pungă de tărâțe pe care o invadaseră, am închis-o ermetic în folie, am aruncat-o, am dat cu șprei, i-am omorât prin storcire sau aspirare cu aspiratorul pe cei pe care i-am prins și speram asta să fie tot.
A doua zi, iar zburătăcea unul prin bucătărie. Disperată, mă uit iar în dulap. Am luat la controlat tot, griș, mălai, pesmet. Toate invadate. Toate la gunoi. Șprei și punct.
Peste aproximativ o săptămână, iar văd unul zburătăcind prin bucătărie. Deja disperată, am scos tot din dulapuri. Au mai zburătăcit vreo doi din dulap. Nu înțelegeam ce naiba mai mâncau de se înmulțeau mai ales că de la pățanie, țineam mălaiul, grișul și pesmetul în frigider. Ei bine, pe ultimul raft erau doi biscuiți Petit-Beurre. Nu știu cum rămăseseră acolo, e clar că nu am fost eu cea care i-a lăsat acolo. Pe ăia doi biscuiți era o larvă din aia de fluture și erau cam ronțăiți așa biscuiții, semn că fusese ceva activitate acolo. Boon, aruncat biscuiții, curățat rafturile, șprei. Punct.
După vreo ceva timp, o zi, poate două, ce-mi văd ochii zburătăcind prin bucătărie? Da, ați ghicit, un nenorocit de fluture!! Am crezut că iau foc, nu alta. Și mi-am adus aminte că ăștia se bagă și la cereale. Verific pungile, găsesc problema, o închid ermetic, o arunc. Punct.
După o săptămână, iar. Deja mai aveam puțin și îmi făceam sepukku. Nu înțelegeam de unde ies și pace. Oh well, am omorât și eu ce am prins și am continuat să stau cu hrana lor preferată în frigider.
Săptămâna trecută, mi s-au terminat într-o dimineață cerealele și mi-am adus aminte că în dulap este o pungă de cereale musli, neîncepută, nedeschisă. Nu mai știam dacă era a mea sau a colegului de apartament, dar nu era asta o problemă. Fericită am deschis-o și când m-am uitat în ea am văzut cerealele legate prin specifica pânză de larve a nenorociților ăia de fluturi. Am închis-o și pe asta ermetic în folie și am aruncat-o. Punga aia trebuia să fie închisă, să nu intre aerul în ea…în fine. Și am sperat din nou că s-a terminat. Dar ca o precauție am lăsat în continuare grișul, pesmetul și mălaiul în frigider.
În seara asta partenerului i se face chef de ceva dulce și fiindcă eu încerc să îl ajut în questul lui de a nu se mai îngrășa, cam am grijă să nu fie chestii dulci prin casă. Nu prea îl multumește asta, de aceea, după cină se duce la căutat prin bucătărie orice este dulce și poate fi considerat desert. Și găsește el un pachet de biscuiți Petit Beurre, eu cumpăr câte trei pachete deodată, să am pentru evnetualele cheese cake. Și vine fericit cu el în cameră și când să îi deschidă ambalajul de plastic, care ar fi trebuit să păstreze intacți biscuiții, strivește de pe o parte a pachetului o larvă de molie. Mi-o arată, moment în care eu eram:
În fine, analizez pachetul, observăm resturi de biscuiți “digerați” înăuntru, sigilez pachetul și îl arunc.
În dulapul respectiv mai sunt doar niște pungi cu paste, pungi de plastic, din alea ce ar trebui să nu intre aerul în ele, am să le verific mâine, just in case.
(Va urma, deși sper să nu)
