Wild thoughts

Acum câteva săptămâni, primesc un sms de la o prietenă care îmi spune că ieşim în oraş cu doi băieţi. Unul din ei se împrietenise cu ea pe minunatul Facebook şi dacă tot urmau să iasă împreună şi-au zis că n-ar fi rău să mai aducă fiecare pe cineva. Boon, toate bune şi frumoase. În drum spre locul de întâlnire îmi povesteşte cum a abordat-o tipul pe Facebook şi că a fost foarte uimit şi impresionat de faptul că ea juca baschet. Ne întâlnim cu băieţii. Tipul de pe Facebook, înalt, bine făcut şi pletos, oarecum bunăciune :D. Prietenul – micuţ de înălţime, slab şi chel. Să le folosim iniţialele Ş. şi B., Ş. fiind pletosul, B. fiind cheliosul. Băieţii au împreună un blog colectiv de fantezii sexuale. (Trebuie să daţi o bere pentru link, băieţi!)

Mergem la Curtea Berarilor, discutăm, ne hilizim. Omuleţul Ş. tot avea impresia că mă cunoaşte de undeva. Făcuse vreo doi ani de Ac, dar şansele să mă fi prins încă studentă erau infime (diferenţă de vârstă – vreo 5 anişori). Schimbăm apoi locaţia, Clubul Presei unde jucăm un remi pe pedepse. A fost cel mai distractiv joc de remi din ultima vreme. (ultima vreme = multă vreme) S-au făcut numere la perete, barmaniţa era cât pe ce să primească o declaraţie de dragoste, Ş. a furat mingea de ping-pong ceea ce a cauzat ceva panică printre rockerii pasionaţi care jucau în acel moment, iar în final am jucat rolul de bară pentru Ş. care primise pedeapsa să danseze la bară. Şi eu era cât pe ce să trebuiască să îl sărut pe Ş. pentru că B. se grăbise să îmi dea pedeapsa crezând că el are scorul cel mai mare, iar eu cel mai mic, dar la o recalculare s-a ajuns să ia Ş. din nou pedeapsă. M-a amuzat copios faza cu pedeapsa buclucaşă, pentru un moment m-am întrebat dacă omuleţii nu erau cumva încă la liceu. :))

Oricum, după aventura în cauză am plecat fiecare la casa lui. M-am apucat de studiat blogul băieţilor, m-a bufnit râsul pentru că autorii au grave probleme cu gramatica, dar probabil e greu să scrii numai cu mâna stângă. :))) În timp am făcut schimb de id-uri de messenger şi numere de telefon. La vreo două săptâmâni distanţă primesc un sms de la Ş.: Ne-am întâlnit odată la baschet şi mi-ai scris id-ul pe minge, ţin minte că mi-ai scris id-ul pe minge :) Şi misterul s-a risipit brusc, acum era clar de unde mă cunoştea omuleţul. N-am putut să nu-i admir memoria incredibilă. După primirea sms-ului în cauză am început să sap şi eu prin memorie în căutarea mai multor detalii. Nu prea le-am găsit. Am mai spus pe aici că am capacitatea de a elimina în foarte scurt timp orice informaţie considerată inutilă sau informaţie pe care nu o pot asocia unei informaţii utile. Iar faptul că am scris cândva un id cuiva pe o minge de baschet era o informaţie cam inutilă, având în vedere că persoana aceea a dispărut total din universul meu personal.

Dacă vă aşteptaţi să scriu aici că am avut o aventură scurtă cu Ş. sau că acum suntem împreună îndrăgostiţi şi fericiţi, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Reality doesn’t work like that! Ş. a dispărut din nou, ca şi acum patru ani. Mă veţi întreba probabil de ce nu îl caut. Ei bine, pentru că mi-a lăsat impresia nu vrea să fie găsit. :)

Tags: amintiri, baschet, gânduri

Spuneam pe aici că îmi place baschetul. De ceva vreme tot voiam să scriu un post relativ la o chestie ciudată care mi s-a întâmplat pe terenul de baschet şi despre care uitasem până recent. (Vă voi povesti cum în partea a doua a acestui post cum mi-am adus aminte)

Acum ceva vreme, a se citi aproape patru ani, jucam baschet pe terenul de la Sala Polivalentă din Iaşi. Terenul acela este relativ micuţ, aşa că doritorii de baschet trebui să se organizeze chiar dacă nu se cunosc între ei pentru a putea avea parte de un meci real. Am cunoscut mulţi oameni pe terenul de baschet, majoritatea băieţi sau bărbaţi, pentru că majoritatea jucătorilor sunt de sex masculin. Nu ţin minte numele multora, pentru că foarte rar întâlnesc aceiaşi oameni de mai mult de două ori, uneori nici atât. Omuleţul despre care vă voi povesti este unul dintre aceştia, dar care pentru nu ştiu ce motiv mi s-a părut a fi mai special acum aproape patru ani.

Acum aproape patru ani în timpul unui joc am cunoscut un băieţel. Nu îmi aduc aminte detalii ale jocului, dar probabil juca foarte bine pentru că altfel nu l-aş fi remarcat. Nu mai ştiu exact cât am jucat şi cât de departe s-au întins poantele de pe teren, dar îmi aduc aminte că i-am lăsat id-ul meu de yahoo messenger scris pe mingea lui de baschet. Nu ştiu de ce am făcut-o, nu îmi aduc aminte dacă a fost din proprie iniţiativă sau mi l-a cerut el. Cel mai probabil dat i-am id-ul pentru a ne mai întâlni la baschet. Dar puştiul era un scumpel şi îmi aduc aminte că mi-am făcut nişte procese de conştiinţă, pentru că eu îl evaluasem ca fiind minor şi mă gândeam că dacă o să îmi dea add pe messenger sunt şanse mari să vorbim şi despre altceva decât despre baschet şi de la una să se ajungă la alta :D şi mă temeam că îi voi răni inimioara, pentru că era clar că nu eram … de nasul lui, adică a unui puşti de liceu cel mai probabil minor, eu fiind în ultmul an de facultate. (Da … şi atunci sufeream de imaginaţie prea bogată şi de gândire exagerat de preemptivă)

Oricum, puştiul nu m-a adăugat pe messenger, aşa că micul incident a fost îngropat în memorie, adică uitat. Asta până acum câteva săptămâni.

va urma

Tags: amintiri, baschet, gânduri