Am primit o leapşă de la LucicX. De obicei nu îmi pierd timpul cu aşa ceva, dar având în vedere că zilele astea m-am perindat între casă şi servici şi nu am făcut nimic interesant, n-am subiecte de blog, aşa că … nu aveţi de ales decât să îmi citiţi biografia, vorba vine … (Înarmaţi-vă cu răbdare, eventual bere, tutun sau altele, pentru că am o memorie incredibilă şi 27 de ani de aventuri de înşiruit!)
La 2 ani locuiam cu părinţii la Popeşti într-o baracă muncitorească şi dormeam pe patul de la etaj. (Da chiar îmi amintesc cum mă trezeam noaptea de cald, plecam din pat de lângă ei şi urcam pe patul de la etaj, iar maică-mea de dimineaţă e agita ca un pepsi că dacă o să cad de acolo şi mă fac neom.) Învăţ să mă caţăr.
La 3 ani locuiam la Berbeşti într-o garsonieră cu o baie mică şi jegoasă, fără faianţă sau gresie şi fără cadă, doar un duş neîmprejmuit cu nimic, într-un colţ al ei. Învăţ că poţi fi fericit şi într-un spaţiu mic.
La 4 ani după ce m-am săturat de jucării nu m-am lăsat până nu m-a învăţat mama să citesc, pentru că mă plictiseam şi îmi trebuia ocupaţie. La 4 ani şi jumătate am început să citesc orice volum de Poveşti Nemuritoare ce îmi pica în mână.
La 5 ani a încercat mama să mă dea la grădiniţă. Educatoarea m-a plesnit pentru că m-a prins murdarindu-mi intenţionat căcatul ăla de uniformă comunistă. I-am spus să se ducă dracului şi am plecat acasă. După aia m-a dat mama la balet şi m-a înscris în corul bisericii ca să mai scape de mine de acasă. Eram vocea I.
La 6 ani şi câteva zile am întrebat-o pe mama ce este Timpul şi nu a reuşit să explice, iar eu nu încetam cu întrebatul. Soluţia? La 6 ani şi o lună eram înscrisă în clasa I a şcolii nr. 9 din Rm. Vâlcea. Tot cam pe atunci mă înscriu într-un club de atletism. Eu mă înscriu şi mama acceptă numai să scape de mine de acasă.
La 7 ani mă îndrăgostesc de un coleg de clasă, era blond, cu pielea închisă la culoare şi cu ochi albaştri şi se numea Irinel. Învăţ că dragostea înseamnă să îţi calci uneori pe mândrie.
La 8 ani vara mea mă duce la o coafeză în Roman (eram în vacanţa de dinainte de clasa a 4-a) şi mă tunde băieţeşte, invidioasă fiind pe podoaba mea capilară. Învăţ că în rude nu trebuie să ai mereu încredere.
La 9 ani cânt în faţa colegilor de clasă melodia Who is it a lui Michael Jackson. Da, învăţasem engleză singură doar ca să înţeleg ce cânta omul.
La 10 ani încep să pictez îndrumată de diriginta mea. Tot atunci iau primul 4 din cariera mea :D, la istorie. Ajung pe locul doi la prima competiţie oficială de rezistenţă desfăşurată în Rm Vâlcea, la care au participat cei mai buni din judeţele Vâlcea şi Craiova, pe două categorii 81-82 şi 83-84.
La 11 ani mă mută părinţii la şcoala liceală nr. 6, pentru a evita să fac rusa la şcoală ca a doua limbă străină. Primesc de la un coleg de bancă doi hamsteri albi cadou. Primesc cadou de la un coleg de clasa cartea Căderea lui Adam, de Sandra Brown. De la acelaşi coleg primesc cadou o hamsteroaică pe nume Chiţa, ce se va muta cu noi la Roman. Da… începusem să fiu curtată, numai eu nu mă prindeam.
La 12 ani părinţii decid mutarea la Roman. În acea vacanţă de vară îl cunosc pe Bogdan. Învăţ că dragostea înseamnă uneori să fii fericit doar fiindcă celălalt e fericit, chiar dacă nu tu eşti motivul pentru care este fericit.
La 13 ani mă îndrăgostesc de un puşti scumpel din clasa a VII-a (eu fiind a VIII-a) da nu ştiu să mă comport şi ce ar trebui să fac din cauza asta, aşa că nu se întâmplă nimic, doar scriu primele poezii de dragoste şi o nuvelă, pe care nu o mai găsesc.
La 14 ani învâţ să sărut cică. Primul sărut a fost printre cele mai traumatizante momente din viaţa mea. Sut admisă prin examen la liceul nr.2 din Roman, actualul Vasile Sav, la specializarea Informatică-Matematică, a 9-a pe listă, cu media 9.00. (8.30 la Matematică şi 9.70 la Română) Îl cunosc pe Remus. Învăţ ce înseamnă resemnarea. Mă înscriu la Q’wuan Ki Do.
La 15 ani merg la Piatra Neamţ pentru prima oară la o olimpiadă de Limba Română. Învăţ că am de pierdut dacă învăţ numai ce îmi place mie. Pe la sfârşitul anului renunţ la Qwan Ki Do.
La 16 ani Pe la jumătatea anului părinţii decid mutarea la ţară. Învăţ că adolescenţii pot fi foarte răutăcioşi.
La 17 ani La banchetul de terminare a clasei a XII-a colegii mei de liceu mă văd prima şi ultima oară în rochie. Îmi dau seama că m-am transformat într-o tânără femeie destul de deosebită. Din păcate precum Cenuşăreasa la 7 dimineaţa mă transform înapoi în ţărăncuţa ştearsă de Avereşti.
La 18 ani intru la fără taxă, prin examen la Facultatea de Automatică şi Calculatoare Iaşi. Învăţasem singură matematica din patru ani de liceu, pentru că profesorul de matematică avea unele (toate câte sunt) carenţe în materie de pedagogie. Moare Bogdan. Învăţ că biblia e doar o carte de poveşti, iar dumnezeu fie nu există, fie e un mârlan în toată regula. Învăţ php singură în cămin cu ajutorul unui coleg pe nume Lucian Padurariu, poreclit Lucip.
La 19 ani mi-am băut minţile prin T19 cu nişte handralăi de anul 5 (handralăi care mi-au fost cei mai buni prieteni vrei 3 sau 4 ani), apoi am luat Matematici Speciale cu Nistor cu 7. Am învăţat că orice se poate învăţa, totul e să vrei. Iau prima bursă de studii.
La 20 de ani mă angajez la un Internet Cafe. Învăţ că banii se fac greu ca femeie fără studii superioare.
La 21 de ani învăţ că o relaţie poate fi bazată doar pe sex, dar că eu am alte preferinţe în domeniu.
La 22 de ani învăţ că nu trebuie să fii primul pe faculltate pentru a convinge pe cineva să te angajeze.
La 23 de ani învăţ că o pasiune se poate naşte şi la vârste târzii.
La 24 de ani învăţ că a fi un profesor bun depinde 90% de cei cărora trebuie să le predai şi că oamenii pot fi răi fără un motv anume.
La 25 de ani capăt curajul să nu mai fac compromisuri şi să mă pun pe mine pe primul loc. Îmi dau demisia de la facultate şi de la job.
La 26 de ani realizez că viaţa mea sentimentală este pe un drum greşit, cel mai probabil o fundătură. Învăţ să fiu singură, din nou.
La 27 de ani învăţ că: ce e vânt, ca vântul trece, aşa că eu voi bea şi voi petrece până dincolo voi trece…
Leapşa s-o preia cine vrea şi cine are timp de irosit cu ea. :)
November 4th, 2010 21:24
mare noroc… putea sa te citeasca unul de 81 de ani (nu ca ar fi departe de mine) si iese de un post cat postul pastelui…
November 4th, 2010 21:35
Eh… îl împărţea în mai multe posturi şi se rezolva problema. :)
November 4th, 2010 23:22
E fain ca iti amintesti atatea.. Eu nu tin minte atat..