Făceam eu curățenie acum câteva zile pe calculator și am găsit un document numit “Proză”. Eu nu-mi aduc aminte să fi scris prea des proză razleață, de obicei se concretizează într-o nuvelă sau un roman. Dar se pare că la un moment dat am avut ceva încercări. :) Așa că din lipsă de altele, postez și așa ceva. :D Bucățica asta poartă numele titlului postului. Din moment ce nu-mi aduc aminte să fi scris așa ceva, nu știu exact când am scris-o și de ce, dar sigur este din perioada pre-linux, pentru ca documentul are extensie .doc.
Nu se aud decât şoaptele vântului. Mă chinui să înţeleg, s-ar putea să fie vreun dialect chinezesc sau indian fiindcă nu pricep o boabă. Alerg pe malul râului Bahlui care curge fără zgomot şi el. Inima îmi bate nebuneşte în piept neînţelegând săraca ce naiba îmi trebuie mie jogging pe vremea asta… Iarba putredă abia ieşită de sub zăpada recent topită răspândeşte în jur un miros apăsător asemănător celui din cimitir. Alergatul pe malul acestui râu părăsit, în acest oraş ce pare mort mă ajuă să-mi pun ordine în gânduri. În mod normal nu pot trăi fără ritmul muzicii în urechi, dacă mă obligă cineva să nu ascult muzică măcar jumătate de zi, devin un alt om, mă transform într-o persoană pesimistă si irascibilă pe care o enervează orice şi care este pregatită oricând pentru bătaie…Dar muzica mă ajută să uit, să iert, să trec cu vederea, să nu mă complic cu ceea ce nu merită, dar nu mă ajută să văd lucrurile aşa cum sunt şi să iau decizii. De asta am nevoie de nopţi îngheţate, tăcute şi moarte ca asta. Nopţi în care liniştea mormântală nu pare atât de ameninţătoare, nopţi în care sunetele nu sunt decât vise vagi ale naturii, nopţi în care şoaptele vântului sunt prea surde și prea indescifrabile, nopţi care pur şi simplu sunt sfetnici buni.
În seara asta vântul mi-e coleg de alergat. Şoaptele lui îmi răsună în urechi, încercând să se facă auzit în ciuda inimii mele care bate nebuneşte, parcă în ciuda lui. Nu reuşesc să-mi dau seama de ce bate de fapt : bate din cauza efortului la care îmi supun organismul alergând pe frigul ăsta, bate fiindcă aşa bate ea mai repede, bate ca să-i facă în ciudă vântului sau bate din cauza ta?
February 23rd, 2010 23:17
[...] acum ceva proză de acum trei ani(îi spun proză pentru că atunci nu aveam blog unde să-mi expun gândurile și [...]
March 13th, 2011 11:00
Parca aveai o poezie despre dragoste.Cand stai langa Bahlui.N-o mai stiu.Totusi ma sperie si ma ingretoseaza cadn aud de dragoste.