Wild thoughts

Nu stiu dacă am scris vreodată pe aici, dar eu ador săruturile din vise. Din cauză ca am citit atât de multe romane de dragoste, din cauză că sunt o romantică prin definiție (:D) săruturile din vise sunt mereu încărcate de toată magia și încărcătura emoțională posibiliă. Săruturile reale sunt faine atunci când sunt așa de îndrăgostită de nici nu îmi dau seama de traseele limbilor :D și astea se întâmplă bineînțeles pe la începuturile relațiilor, după aceea pauză.

Ei bine acum câteva zile protagonistul a fost Zachary Quinto. De ce îmi place tipul ăsta? Forma bine definită a feței denotă caracter, sprâncenele groase care îi fac ochii căprui să pară negri îi da o alură de băiat rău și mai are și buzele alea groase și expresive. Visul era mai puțin detaliat decât alte vise pe care le am eu, esențial era că eram pe acoperișul unei clădiri înalte, el trebuia să plece pentru că nu putea fi găsit acolo cu mine (nu știu de ce pentru că nu îmi amintesc tot visul) și înainte să sară de pe clădirea aceea înaltă și o parașută neagră să se deschidă, s-a apropiat de mine și m-a sărutat. Eram sigură chiar în timp ce visam că e un vis, pentru că în nici un caz eu nu sunt așa de înaltă încât să mă sărute Zachary Quinto fără să își arcuiască spatele.  :))

Sâmbătă seară a fost Ștefan la o bere pe la noi și când stătea el cu Angel în brațe, kde îmi schimbă desktopul cu unul cu Zachary Quinto, moment în care îmi aduc aminte visul și li-l povestesc băieților. Și normal că Ștefan mă întreabă ce îmi place la tipul ăsta și îi fac descrierea de mai sus. Ștefan se uită la mine și zâmbește ștrengărește fără să zică nimic moment în care eu spun : “… întrebă Ștefan arcuindu-și sprâncenele groase și mușcându-și buzele groase și expresive…”