Wild thoughts

E început de an, un an în care firmele străine din IT vin în România la vânătoare de creiere. Că vin la vânătoare e de bine, că vin cu armele nepotrivite și că nu este vânat de calitate încât să ajungă pentru toate este o problemă. Pentru că vânatul de calitate a devenit din ce în ce mai greu de prins, dar companiile respective și companiile de HR angajate pe post de ghizi locali nu realizează asta.

Companiile vor developeri de calitate, HR-ii se dau peste cap să îi găsească promițând marea cu sarea sau ajung să modifice CV-uri și să devină foarte stresanți în încercarea de a te convinge să te prezinți la interviuri. Dacă la început am dat cu flit oricărui HR care mă găsea pe Facebook, Google+ sau LinkedIn, într-un final am cedat, la o adică nu strică să știi ce opțiuni ai. Și am fost impresionată de unele firme din Iași, de HR-ii competenți cu care lucrau, dar am fost și oripilată. Și trebuie să scriu despre asta, pentru că poate sunt unii care nu vor să își irosească timpul.

Dacă sunteți mulțumiți de serviciul actual, nu vă lăsați convinși de un HR prea insistent, insistența unui HR înseamnă că e disperat să demonstreze că își merită salariul sau poate că el la rândul lui este presat de compania ce l-a angajat. Dacă sunteți întrebați câți bani vreți înainte de a fi evaluați, compania în cauză caută oameni nu neapărat pricepuți, dar destul de ieftini să și-i permită și controlabili. Nu sunt dispuși să investească în oameni sau echipamente.

Dacă vi se dă un test, analizați-l atent, dacă are greșeli gramaticale și arată ca și cum ar fi copiat de pe internet și nimeni nu și-a dat silința să îl corecteze măcar, iarăși arată o lipsă de respect față de intervievat și foarte posibil viitorul angajat, care va fi privit ca o resursă ce trebuie exploatată. Deci e clar că nu vrei să lucrezi într-o companie de genul. Dacă oamenii care se ocupă de tine până la test/interviu nu îți oferă o cafea, un pahar cu apă, nu îți zâmbesc, iarăși e un semn că nu merită efortul să lucrezi la compania respectivă.

Nu mă înțelegeți greșit, sunteți o resursă, dar dacă aveți ceva experiență și știți că sunteți una valoroasă, nu e anormal să vreți să fiți tratați pe măsură, pentru că sunteți o resursă care își poate alege exploatatorul. :D

La una dintre firmele din Iași la care am fost la interviu recent am avut parte de toate astea. Un HR insistent, de asta am ajuns acolo deși știam că nu am nevoie de jobul ăla, o recepționeră sau manager de personal, nu știu exact ce post ocupa, care s-a comportat cu mine de parcă aș fi fost disperată să ocup postul respectiv și aș fi fost dispusă să fac orice pentru asta. Un birou fad, prăfuit, cu multe nuanțe de gri, deprimant aș putea spune, cu echipamente care arătau a fi destul de depășite. O echipă de angajatori care nu citiseră CV-ul, nu le păsa ce am lucrat înainte, ce știu să fac, îi interesa doar cât de docilă și de disperată sunt și dacă pot fi integrată în echipa ce urma să lucreze la proiectul respectiv. Un ungur care trebuia să mă evalueze și care probabil era mai slab și mai lipsit de experiență decât mine, era singurul cu cunoștințe tehnice cu care am interacționat. De la primele întrebări, m-a bufnit râsul și mi-a pierit tot cheful de purtat o conversație. Nu părea să îi intereseze faptul că eu aveam deja un serviciu, de la care mi-am luat liber două ore ca să vorbesc cu ei, doar timpul lor era important, ei erau șefii, străinii, cei cu banii. După ce am remarcat toate astea, mi-am dat seama că ne irosim timpul reciproc și i-am întrebat ce vor de fapt de la mine, tehnic vorbind. Nu au știut să îmi spună. Și au încheiat interviul spunându-mi “We are not buying experience, we are buying a team”.

[Later edit]: “Buying” ??? Chiar așa?? Poate ar fi sunat mai bine și mai profesional “we are gathering/building/hiring a team”, pentru că ultima oară când am verificat sclavia a fost abolită acum ceva vreme. Nu știu cum e la ei în țară, dar la noi nu se cumpără oameni.

Ei vor ca echipa respectivă să creeze o aplicație bancară, aplicație care lucrează cu bani, care trebuie să fie ușor de folosit, fiabilă și sigură. Adică așa văd eu lucrurile, eu care am mai avut tangențe cu așa ceva … Dar ei sunt cei cu banii, sunt sigură că ei știu mai bine. :)))

Le-am urat baftă și am plecat. Tot drumul am râs gândindu-mă cum au venit italienii respectivi la căpșunari aici, au închiriat o clădire de birouri veche de ceva ani printre hârtoape, sperând că și developerii români sunt la fel de ieftini și ușor de manipulat. Am o veste proastă pentru ei, cultivatul căpșunilor implică mai puține variabile decât dezvoltarea unui produs software.

Eu am ceva ani în domeniul IT, am lucrat pe diverse proiecte și eu zic că s-a prins ceva de mine. Dacă o companie vrea să mă angajeze, trebuie să își dea seama că într-un oraș de dimensiunea Iașului, eu aleg compania la care lucrez și nu fac asta în funcție de bani neapărat, pentru că diferențele salariale sunt neglijabile la nivelul unui senior, fac asta în funcție de mediul de lucru, de detaliile alea pe care un junior disperat să capete experiență le poate ignora, cum ar fi un birou colorat, mai vesel, curat, care se mulează pe brandul companiei, faptul că voi lucra pe un calculator de ultima generație, cu două monitoare sau unul wide de 24 de inchi, expresorul de cafea ce funcționează cu cafea Lavazza, ceaiurile din partea firmei care sunt branduri cunoscute și tool-urile cu care voi lucra. Am un mare respect pentru tool-urile open-source, alea care nu costă, dar parcă n-ar strica dacă îți spun că eu lucrez cu unul care costă și e de încredere să consideri o achiziție.

Plus, ce pot crede eu despre o companie care nu își permite hardware și software de calitate, menite a face munca unui developer mai ușoară și a-l face pe el mai eficient? Pot crede că nu își permite, ceea ce e nasol tare, poate într-o zi nu își va permite să îmi plătească salariul sau pot crede că se zgârcește pentru că vrea profit maxim cu investiții minime, ceea ce înseamnă că cineva este exploatat pe acolo pe undeva, pentru că un echipament ineficient, înseamnă compensare din parte celui ce lucrează cu el. Sau poate înseamnă dezinteres față de angajat, chestie care chiar e nașpa, pentru că o atitudine de genul duce la dezinteres din partea angajatului și intrăm într-un cerc vicios.

Mai am idei pe partea asta, dar o să continui altă dată, altfel trebuie să fac prea mult overtime ca să compensez timpul de blogging. :D

[Later edit]: Și pentru cei ce se vor bate în piept că detaliile enumerate de mine sunt mofturi, gândiți-vă că sunt șanse mari din 24 de ore, mai mult de 8 ore să le petreceți la serviciu. Este practic a doua casă, de aceea trebuie să îți placă să fii acolo, să te simți comod, pentru că eficiența ta depinde în mare parte de asta.

Tags: HR, IT, joburi