Când am început campania pentru Ana-Maria, cei targetați erau colegii mei din IT. Motivul fiind desigur că știu cât se câștigă în meseria asta și știam sigur că dacă este o categorie de oameni care se poate lipsi ușor de 100 de lei, aceasta este. De asemenea mai știam că acest blog este destul de cunoscut prin comunitatea IT din Iași, că am prieteni și colegi angajați și prin alte orașe și socoteam eu că fie găsesc 1000 de oameni, fie mai puțini dar care vor dona mai mult, așa că șansele să adun suma respectivă păreau a fi destul de mari. Din păcate, nu știu dacă are legătură cu mine, poate eu sunt persoana pe care nu o iau în serios sau poate pur și simplu sunt ei reci și indiferenți de felul lor, dar donațiile de la oamenii din IT, au fost puține. Mă tot gândesc că e vina mea, poate am greșit pe undeva în relația cu colegii și foștii colegi de muncă și de asta nu au încredere să doneze…
De asemenea mai mizam pe faptul că lucrând în domeniul acesta, oamenii ăștia și-ar fi dat seama că nu m-aș fi băgat într-o acțiune ilogică și fără nici o șansă de reușită. Ana Maria nu suferă de o boală genetică sau un cancer terminal, ei doar îi lipsește ceva pentru ca organismul ei să funcționeze normal, îi lipsește o parte din el, care poate fi transplantată numai în afară. Dacă ea trece de operație, iar intestinul ei subțire începe să funcționeze, ea se poate întoarce la o viață normală. Nu știu cu osteoporoza ce se va întâmpla, dacă sunt șanse să stagneze sau să se vindece, n-am citit nimic despre asta încă.
Poate unii dintre oamenii care mă citesc mă consideră ridicolă, că m-am implicat în asta deși eu nu cred în Dumnezeu și nu îl menționez de fiecare dată când vă îndemn să donați. Îmi pare rău, dar eu nu cred în Dumnezeu, nu vă pot promite o bucățică de rai în schimbul donației voastre. Dacă aș crede în Dumnezeu, l-aș urâ pentru că permite ca niște copii nevinovați să sufere. Voi sunteți liberi să credeți, să îi urați Anei-Maria să aibă grija Dumnezeu de ea, dar în cazul ei și al altor copii bolnavi a căror viață depinde de bani pe care părinții lor nu îi au, el lucrează prin intermediul vostru.
Nu știu ce să fac, nu vreau să spamez facebook-ul și emailurile prietenilor cu rugăminți pentru campania asta. Nu vreau să fiu considerată ridicolă și din cauza asta să aibă de pierdut Ana-Maria. Nu vreau să risc să ajungă mesajele legate de ea în spam.
Recunosc că nu m-am implicat în prea multe campanii umanitare, că am donat sau scris sau pus un banner doar la rugăminți repetate ale prietenilor mei implicați în alte campanii. Acum situația e diferită, pentru că am văzut-o o singură dată pe fata asta. A fost de ajuns să mă doară suferința ei și să conștientizez cât de ridicolă e situația: o viață, ceva nematerial să depindă de bani, ceva material, ceva ce noi am inventat pentru a ne complica viața. Și vreau să schimb ceva, vreau să îndrept o nedreptate. Nu faceți ca mine, nu așteptați să aveți contact cu o astfel de suferință pentru a realiza că salvarea unei vieți este în puterea voastră! Pentru că apoi vă veți uita la voi, vă veți aduce aminte de câte ori ați fi putut ajuta și nu ați făcut-o și veți fi puțin dezamăgiți.
