Wild thoughts

Azi a fost o zi plină, din nou. Noi voiam să mergem într-un mall să vedem dacă au vreun brand de-al lor de hăinuțe ca să ne luăm ceva care să ne amintească de Belgrad, dar ca de obicei băieții aveau alte planuri. Ne-au plimbat prin cele mai frumoase părți ale Belgradului ca apoi să ne optim la un restaurant simandicos.

Am spus că aici se mănâncă bine, nu? Se mănâncă foarte bine de fapt și se pune foarte mare accent pe carne. Porțiile sunt imense, iar la amiază la meniul de la amiază nu mi-am luat niciodată cartofi, pentru că asta ar însemna să nu pot mânca grătarul și ar fi foarte mare păcat. Azi am servit un grătar de curcan afumat, care mi-a adus papilele gustative la climax. Nu știu dacă am mâncat ceva mai bun în viața mea. Având în vedere că mă gândesc serios să vin în concediu aici, am întrebat ce firmă se ocupă de păpica noastră de la amiază, ca să îmi asigur mâncarea în concediu. Mi s-a spus că este vorba de o firmă de catering care livrează numai la companii. Deci catering, da? Și mâncarea este mai bună decât la un restaurant.

După ce am mâncat am luat o pauză de 30 de minute, trainerul nostru insistă să luăm pauză și să mergem afară. De obicei ieșeam în fața clădirii, azi am ieșit pe acoperișul clădirii. Ultimul etaj este amenajat în așa fel încât să poți ieși la țigară acolo, este un paravan de beton făcut special pentru a ține umbră oamenilor care urcă acolo și utilajelor de aer condiționat, care sunt foarte multe și duduie de parcă zici că ești într-o fabrică. Iar de pe acoperiș se vede o bună parte din Belgrad.

Seara am vrut să mergem cu barca pe Sava, afluentul Dunării și pe Dunăre. Ne-am răzgândit pentru că ar fi durat prea mult și ne-am mulțumit cu a servi un cidru la Monza, un local amenajat pe o bărcuță. Fain local, e super fain să servești ceva pe terasă unde ești la câțiva cm de apă. Până să ajungeam acolo am trecut prin cel mai mare parc pe care l-am văzut vreodată. Deci ăștia, pe malurile râului Sava și al Dunării, de o parte și de alta au amenajat un parc, pe câteva sute de metri este numai iarbă și copaci. Printre copacii ăștia sunt piste de biciclete, terenuri de baschet, fotbal și tenis. Și sunt foarte mulți oameni care le folosesc, nu de alta, dar la cum se mănâncă aici, dacă nu ar face-o, Belgradul ar fi un oraș plin de … tancuri. :)

După ce am servit un cidru, am mers la restaurantul Salt&Pepper (am tradus numele că nu l-am ținut pe cel în sârbă). Când eram în taxi ne-am speriat puțin de zona în care se afla acesta, clădiri vechi, oarecum dărâmate, dar în care locuiau și se gospodăreau oameni. Clădirile astea în jurul lor aveau grădini și garduri vii, menite a ascunde clădirile mai puțin arătoase, sincer am avut impresia că suntem într-o zonă mai nașpa a orașului. Cu toate astea nu am putut să nu remarcăm cât de curat era. Poate clădirile erau oarecum neîntreținute, dar grădinile erau bine puse la punct și nu era nici o mizerie pe jos, pe stradă sau în grădinile respective. Am văzut chiar niște ghene de gunoi din alea metalice ca la noi. În jurul lor era curățenie lucie, chiar ghenele străluceau de curățenie:)) și nu erau încuiate cum sunt în Brașov. Mă îndoiesc că nu au și ei oameni care cotrobăie prin gunoaie, deși am văzut un singur cerșetor de când sunt aici, dar aparent și ăia sunt educați, că iau ce le trebuie și nu aruncă restul pe lângă ghenă ca la noi.

Mâncarea a fost din nou foarte grozavă, iar grătare și nebunii, am luat un meniu pentru trei persoane pe care nu l-am putut da gata în cinci. Oamenii ăștia îs cu capu! :P
Cam asta pe azi, mă bag la somn că mâine e ultima zi și trebuie să mă bucur de ea. :)