Descartes era convins că omul în esenţă este rău, iar societatea şi regulile ei îl constrâng să fie bun. De acest lucru mă îndoiesc uneori pentru că se întâmplă să cunosc oameni în esenţă buni, care sunt buni la suflet, calzi şi blânzi de la sine, fără un motiv anume şi fără ca acest tip de comportament să le fie modificat deloc în timp de răutăţile celor din jur. Deci tind să nu fiu de acord cu Descartes, cred că oamenii în esenţă sunt fie buni, fie răi, astfel încât să se păstreze un anumit echilibru.
Întotdeauna am invidiat genul de oameni în esenţă buni, cei amintiţi mai sus, motivul fiind desigur faptul că mă consider în esenţă o persoană rea. Sunt sarcastică, acidă, indiferentă sau răutăcioasă de multe ori fără motiv. Respect aproximativ legile societăţii în care trăiesc, iar dacă le încalc mă asigur să nu existe martori sau dovezi. Poate nu pare mult şi mulţi vor spune că este normal comportamentul meu pentru că, societatea este de fapt jungla noastră, iar dacă vrei să supravieţuieşti trebuie să respecţi legea naturală a adaptării la mediu. Dar… as’noapte am visat că am omorât pe cineva. L-am strâns de gât cu mâinile goale. Nu am simţit în viaţa mea mai multă ură pentru cineva şi nu am simţit în viaţa mea o satisfacţie mai mare decât atunci când l-am trântit pe podea fără suflu. M-am trezit cu cu o mulţime de întrebări în minte. Ce mă ţine în viaţa reală să mă enervez în asemenea hal încât să ucid? Ce îmi garantează mie că undeva în viitor nu va exista un moment în care ura pentru cineva mă va apăsa ca o piatră de moară şi singurul mod de a mă elibera de ea, va fi să distrug omul ce a cauzat-o? Ce îmi garantează că judecata nu îmi va fi niciodată aşa de întunecată de ură încât să fac ceva necugetat?
Răspunsul este desigur… nimic. Poate doar rămăşiţele educaţiei catolice şi poate (sper) faptul ca obiectul urii mele să mă depăşească din punct de vedere al forţei fizice, astfel încât să nu am curaj nici măcar să încerc să îl strâng de gât.
November 15th, 2010 14:46
Eu il contrazic in totalitate pe Descartes. Omul in esenta este bun dar este inrautatit de societate si regulile ei. Sincer, nici nu cred in persoane rele…cred in persoane frustrate, slabe sau neintelese.
Si plecand de la aceasta poate gasesti acele motive pentru care crezi ca esti rea in esenta :).
November 15th, 2010 21:32
Acum mult timp am decis sa nu mai fac rau nici unui tantar. Dar tot in acel timp am visat ca am omorat pe cineva. Acel cineva se intampla sa fie ruda cu mine. Ma durea mai mult ca trebuie sa mint, decat fapta in sine. Acel om nu m-a ranit pe mine, ci pe cea mai draga persoana mie.
Crima va ramane posibila doar la nivel de vis … in realitate sunt prietena si cu tantarul :). Dar sentimentele raman … acel om pentru mine e mort si va raspunde la o intrebare la momentul potrivit.
November 19th, 2010 13:30
Hmmm … cred ca ar trebui sa-ti pui alte intrebari. Kant spunea ca visele sunt manifestari ale subconstientului. Pe cine urasti atat de mult incat vrei sa-l omori ? :))