Cred că își aduce aminte toată lumea citatul din titlu, folosit de Alexandru Lăpușneanul când își exprima dorința de a ocupa tronul împotriva marilor boieri. Acest citat poate fi legat de alte experiențe prin care au trecut fostele principate române, când domnitorii se schimbau între ei în funcție de interesele asupritorilor. Cei care știu ceva istorie știu la ce mă refer, pentru cei ce nu voi explica acum.
Când România era împărțită în trei principate, acum ceva sute de ani, iar fiecare dintre ele avea la graniță un titan de imperiu care își manifesta din plin influența cerând tribut și impunând legi care nu conveneau asupriților, domnitorii se schimbau cu ajutorul asupritorilor.
Exemplu fictiv dar explicit: eu, Gică cel Mare vreau tronul Țării Românești, care este pașalâc turcesc. Nu vreau tronul pentru că mi-e dragă țara, doar vreau eu să fiu mare și tare domnitor. Ce pot să fac? Pot cere o audiență la sultan, îl rog să îmi dea armate ca să pot da jos domnitorul curent și îi promit un tribut mai mare. Pentru cine nu știe tributul către asupritori consta în: aur, alimente și copii, care urmau fie să fie crescuți și transformați în soldați otomani, fie abuzați, fie ambele. Dacă sultanul era de acord, îmi dădea armata, eu plecam cu ea spre Țara Românească, ucideam toți opozanții indiferent de rang și eventual și actualul domnitor dacă îl prindeam. Asta dacă nu prefera să plece singur sau să plătească pentru a scăpa cu viață. În concluzie Țara Românească se alegea cu un domnitor pe care nu îl voia.
Vremurile s-au schimbat de atunci, acum România e una și e mare, iar tronul a devenit fotoliul prezidențial. Cu toate astea pentru două luni de zile România a avut un președinte pe care nu l-a vrut. Ridicolul situației este că respectivul nici măcar nu a venit cu sprijin internațional. Făcând o paralelă cu Lăpușneanul, guvernul ce l-a susținut pe acesta sunt practic un grup de boieri care voiau mai multă influență, iar Băselu’ este un fel de Lăpușneanul, care nu este dispus să le-o dea. Nu-i așa că seamănă situațiile între ele?
Nu-mi place nici Băselu’, nici Crin, dar nu pot să nu remarc sadismul cu care Băselu’ l-a lăsat pe Crin să își ucidă cu mâinile lui orice șansă de carieră politică. Băsescu știa de dinainte că lumea nu va veni la referendum. Prostiile și mizeriile făcute de Ponta și Crin înainte de acesta, campania mizerabilă de convingere a oamenilor să voteze au asigurat asta. Probabil Băselu’ în prostia lui și-a dat seama că românii s-au cam săturat de campaniile electorale prin care se încearcă câștigarea votului prin discreditarea adversarului și că, de data asta nu va mai merge. De asta a stat nonșalant, calm și a privit cu un zâmbet subtil în colțul gurii sale strâmbe cum USL și-a distrus singur imaginea în fața acestui popor.
Ultima declarație a lui Crin, după ce Băselu’ a fost repus în funcție, cum că lui nu îi pasă cât va scădea leul, el va lupta în continuare împotriva lui Băselu’ este cireașa de pe tort. Este modul lui de a ne spune Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu!, este modul lui de a ne spune că vrea tronul cu orice preț, pentru că acel preț oricum nu va fi plătit de el. Dacă el ar ajunge președinte și leul s-ar duce în gaură, prima consecință a acestui lucru este că ne va veni mult mai greu să ne plătim datoria către FMI (= tributul).
Așa că voi, cetățenii de rând care sunteți USL-iști și îl vreți pe Băselu’ jos, acum dacă se poate, gândiți de două ori înainte să vorbiți asemena idioțenii. Din păcate, Băselu’ este în continuare răul cel mai mic și cum noi n-am avut niciodată decât opțiuni de genul eu zic să ne resemnăm.
