Exact cum îi spusese Sam, timpul era relativ. Când ajunse din nou la Anișoara aceasta era în casă punând la punct ultimele detalii ale celebrării trecerii lui în neființă. Anișoara era atee, iar el îi împărtășea alegerea, în ciuda preferințelor mamei sale. Încă un lucru cu care mama lui nu se împăcase. Ea și-ar fi dorit să se fi îndrăgostit de o fată creștină și cu teamă de Dumnezeu, care să îl întoarcă și pe George la credință. De aceea decisese cu ea ca în cazul morții unuia dintre ei, să nu se facă înmormântare și nici slujbă, iar corpul să fie incinerat. Își imaginaseră că o astfel de decizie va stârni revoltă și va întâmpina rezistență din partea familiilor lor, dar cât de multă și cât de urât avea să iasă urmau a afla în câteva clipe, pentru că la ușa Anișoarei sunau părinții lui.
Continue reading “Situația(5)”
Sep 12 2011
Situația(5)
Sep 02 2011
Situația(4)
Telefonul sună în casa părinților lui. Mama lui nu îl auzea. Tatăl lui fu cel care răspunse. La celălalt capăt era Anișoara care printre sughițuri de plâns și pauze pentru a respira îi comunică trista veste. Tatăl lui mulțumi pentru telefon și închise. Se prăbuși pe fotoliul din stânga măsuței pe care era pus telefonul și își duse mâna la frunte. Prin mintea lui se perindau amintiri cu copilul lui, când mersese prima oară, când se jucase prima oară cu mingea, când căzuse în noroi și se julise rău de tot și purta vara pantaloni lungi ca să ascundă rănile pentru a nu fi certat pentru neatenția lui. Apoi își aduse aminte primul premiu I, ce mândru fusese de el atunci! Apoi admiterea la liceu, carnetul de șofer, admiterea la facultate, primul serviciu… Îi spusese să conducă dacă tot are carnet, dar el se încăpățâna să folosească bicicleta, din motive pe care el nu le înțelegea. Dacă era în mașină în loc să fie pe bicicletă poate scăpa. El i-a zis! A ascultat? Nu. Cum să îl asculte? Doar el era tatăl lui, care toată viața l-a învățat de bine, chiar dacă a fost mai sever decât trebuia uneori. Mereu i-a vrut binele și l-a crescut cum a știut mai bine. Dar dacă așa cum știa el nu era cel mai bine? Dacă ceva ce nu făcuse , ceva ce nu-i spusese ar fi putut să îl aducă azi în alt loc decât în intersecția aia blestemată?
Continue reading “Situația(4)”
Aug 28 2011
Situația(3)
Erau în casa lui acum. Soția lui abia ajunsese de la serviciu. O privi și simți cum parcă i se încălzea zona pieptului, acolo unde îi era cândva inima. Anișoara era o femeie frumoasă, nu exagerat de înaltă, nu exagerat de slabă, cu părul șaten deschiși și ochi mari, căprui și rotunzi. Aruncă în grabă din picioare pantofii cu toc și se îndreptă spre dormitor. George merse după ea și Sam la fel.
- Nu este nici o regulă care să interzică celor ca tine să se uite la soțiile altora când se schimbă? îl întrebă George pe Sam.
- Ești amuzant, nu m-a mai întrebat nimeni asta până acum! Nu, nu există nici o regulă de genul pentru nuditatea nu are semnificație pentru noi, la fel și hainele.
- Și atunci de ce noi doi suntem îmbrăcați în costume albe?
- Pentru că probabil așa vrei tu.
Continue reading “Situația(3)”
Aug 18 2011
Situația(2)
Decorul se schimbă brusc. Era în oraș într-o intersecție, cerul era de un albastru curat și doar un nor mare în formă de fluture plutea alene umbrind intersecția. Nu se auzea nici un sunet oamenii erau înțepeniți parcă în timp. Mulți dintre ei aveau expresii de groază întipărite pe fețe, unii își duseseră mâinile la gură sau la ochi, ca și cum s-ar fi ascuns de ceva, ca și cum nu ar fi vrut să vadă ceva. Intersecția era blocată din cauza unui Logan și a unei mulțimi de oameni care erau în jurul lui. Nu îi luă mult să își dea seama că avusese loc un accident. Se apropie împreună cu Sam. Amintirile îl podidiră brusc și covârșitor și ar fi plâns dacă ar fi putut, dar ceva îl împiedica să plângă, era ca și cum plânsul nu ar fi fost reacția normală în situația de față.
Continue reading “Situația(2)”
Aug 10 2011
Situația(1)
- Deschide ochii! Curaj!
Vocea era una plăcută, nu putea să își dea seama dacă era de bărbat sau de femeie. Deschise ochii și privi în jur. O lumină caldă înconjura totul, iar lângă el se afla un tinerel de vreo 16 ani care se juca cu ceva ce semăna a fi un spic de grâu. Își duse mâna la frunte cu o ușurință neomenească și încercă să își acopere ochii, dar decise să îi închidă pentru o secundă și să încerce să se ridice. Se sprijini cu mâinile pe pământ. Iarba crescută pe el era moale și rece ca într-o dimineață de vară. Îl surprinse faptul că nu era deloc rouă pe ea. Deschise din nou ochii, se ridică în picioare și privi în jurul lui. Se afla pe un câmp verde, pe loc drept ce părea infinit în toate direcțiile. Era foarte luminos dar nu vedea nicăieri soarele.
Continue reading “Situația(1)”
