Oct 31 2014

Aia cu raceala

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 10:33

Cred ca v-am mai spus pe aici ca eu mi-am luat masina pentru ca fundul meu mare se obisnuise prea mult sa fie carat iarna peste tot in golful lui Rpx si in prima iarna fara el am racit de vreo cinci ori. Daca nu v-am spus, the secret is out now. :)

Desi scopul principal era sa nu mai racesc iarna, alte scopuri s-au cumulat peste, alte interese ca sa spunem asa. Gen : sa consume putin, sa fie rezistenta, usor de condus, ieftin de reparat, puternica. Asa ca mi-am luat un Sandero Smile pe motorina, care iarna se incalzeste dupa ce faci un tur de Sibiu. Ceea ce nu e o problema totusi. Pentru ca de cand o am, n-am racit prea des. Si n-am racit iarna, mai mult vara cand ma prindea ploaia pe bicicleta. Deci nu e vina ei, ci a bicicletei. Nu, nu e vina mea, nu are cum sa fie eu sunt tanara si neprihnita. Sau nah, ma rog, in momentul de fata, doar una dintre ele. In fine, deviez de la subiect.

Anul asta am racit bine, dupa ceva vreme. Asa de bine am racit ca a trebuit sa imi iau concediul medical. Singura data cand am mai avut concediu medical in viata mea, a fost cand am avut mana rupta. Deci aveam motive serioase. Ca si cum nu era de ajuns, am racit cand eram in deplasare si a trebuti sa calatoresc pe avion cu ea. A fost mare distractie, nici n-am zis ca nu ajung cu timpanul stang fisurat din nou acasa. Dar am scapat de data asta. N-ar fi fost problema ca am racit in deplasare, problema era ca peste doua zile trebuia sa plec iar. Ceea ce n-a prea fost posibil, asa ca am ramas pe meleagurile noastre, la pat, bolind. Asta n-ar fi o problema, ca nah… nu sunt prima care boleste. Problema e ca dupa 4 zile de ceaiuri si stat in pat si dormit serios s-a terminat concediul medical, iar eu tot ma trezesc cu dureri de gat si tot am voce de Bonnie Taylor su rare accese de tuse. Si trebuie sa merg la serviciu. E cam obligatoriu, deci nu prea am de ales. Asa de incapatanat de virus n-am mai avut de mult, mama lui! Cine stie de la ce natie de om l-oi fi luat de prin aeroport sau tren. Pentru ca totul a inceput joia trecuta, dupa ce lunea de dinainte am avut parte de patanii cu Lufthansa, care ne-a schimbat biletele de avion Sibiu-Vienna-Frankfurt cu un bilet de avion Sibiu-Munich si un inlocuitor de bilet de tren Munich-Frankfurt, cu escala prin Sttutgart. Deci am vazut toate garile din Germania, noaptea si am facut 16 ore pe drum intre Sibiu si Frankfurt. O distractie ce mai ! Dar despre asta, in alta scriere.

Concluzia: sigur virusul meu nu e de pe meleagurile noastre, ca virusii de aici ii duceam pe picioare si scapam in maxim 3 zile de ei. Asta nu se da dus deloc. Si aparent e si contagios. Minim inca o persoana apropiata sufera de pe urma lui.

Si ma enerveaza ca inca n-au inceput astia in Sibiu sa vanda vin fiert, ca vinul fiert sigur il rezolva de tot. Dar nu e nici o problema, am citit prin presa locala ca ni se pregateste pentru iarna, un iarmaroc in stil european in centrul Sibiului, deci trebuie sa se vanda si vin fiert cu piper si scortisoara pe acolo.


Oct 30 2014

Aia cu armata

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 17:19

Cand am terminat liceul eram oarecum revoltata ca numai baietii mergeau la teste pentru recrutare. As fi vrut si eu sa fac armata. Dar mi-a bagat mama mintile in cap, nu de alta, eram eu baietoasa si accepta ea asta oarecum, dar totul cu o limita. Asa ca mi-a taiat-o scurt ca in Romania fetele nu fac armata si am crezut-o.

Apoi, mai aveam si prieteni baieti care spuneau ca ei nu fac armata, ca nu vor sa se impuste in cap ca altii de prin legendele urbane ce bantuiau micutul targ al Romanului. Asa ca am luat-o ca atare si am crezut multa vreme ca armata e ceva groaznic si gata. Asta pana m-am mai copt putin si am mai discutat cu oameni care au facut armata, de obicei cu unchii mei si prieteni de-ai lor. Apoi l-am cunoscut pe Rpx, iar mama lui era ofiter sau ceva de genul si lucra la o vama de pe langa Botosani. Si imi povestea el cum mergea ea si facea antrenamente si trecea examene de forta fizica si cum la 50 de ani facea lupte greco-romane cu el(2m si 90 de kilute) si il « dovidea ».

Si a inceput sa ma fascineze subiectul din nou. Cand am inceput sa am relatii cu barbati din generatiile care fugisera de armata mi-am dat seama de ce. Armata e ceea ce face diferenta intre un copchil de sex masculin care din punct sexual se poate inmulti si un barbat adevarat. Armata e aceea care il ia de la caldurica, de sanul mamei unde totul este permis, unde orice greseala este iertata si orice buba este tratata cu tot felul de alifii si un pup. Si il arunca intr-un mediu unde se cere disciplina, unde trebuie sa asculti ordinele superiorilor si unde orice insubordonare este aspru pedepsita. Il arunca intr-un loc in care ori i se trezesc instinctele de supravietuitor ori, in caz de un razboi, viitoarea lui familie nu va putea avea nici o baza pe el ca ii va putea apara. In armata inveti sa apreciezi viata cu bune si cu rele, inveti sa cunosti oamenii si inveti sa ii apreciezi pe cei care iti sunt alaturi cand altii dau bir cu fugitii, sau te dau in gat superiorilor ca sa iasa ei cu camasa curata. In armata devii barbat pentru ca se rupe cu adevarat cordonul ombilical invizibil ce te leaga de mama ta. Pentru ca ea nu mai e acolo sa te ajute, ea nu mai e acolo sa vindece buba.

Armata te face barbat, asta e adevarul. Daca fugi de ea la facultate, slabe sanse sa ajungi un barbat in adevaratul sens al cuvantului. Poti sa tragi oricat de fiare si sa ai muschi ca ai lui Bosioc sau sa futi oricate femei, daca ai fugit de armata nu vei sti niciodata daca esti barbat cu adevarat. De fapt vei afla asta doar in momentul in care incepe un razboi si cei care au facut armata sunt chemati sa apere tara. Iar tara va inseamna: batranii, femeile, copii si barbatii-copii care au ales sa nu faca armata. Iar tu, daca cei plecati sa te apere vor esua, te vei trezi intr-o zi cu o arma la tampla si instinctiv te vei pisa pe tine de frica. Pentru ca atata vei sti sa faci. Asta va fi primul tau instinct.

De ce spun toate astea? Pentru ca dupa atatia ani irositi cu copii, am dat peste un astfel de barbat, care a facut armata, a facut apoi si facultatea, acum este student la master si angajat. Da se pot face toate. Vede altfel viata, oamenii, gandeste altfel, mult mai matur decat toti fostii mei prieteni la un loc si ma fascineaza asta in draci. Si daca el o sa imi dea voie(sic !) si o sa am timp si chef o sa va mai scap uneori chestii despre el pe aici.

Pana atunci, un sfat pentru asta tineri: Nu fugiti de armata! Nu de alta, dar avem rusii in coaste si vedeti ca nu se linistesc. Vreti sa va ascundeti dupa fustele mamei si ale nevestii toata viata sau puneti mana pe arme si le aparati pe cele ce v-au dat viata si pe cele ce va vor asigura mostenirea genetica?


Oct 29 2014

Schimbarea schimbarii

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 18:25

Dupa ce am gasit pe internet postate de Anonymous declaratiile de avere are lui Iohannis  si am vazut pozele de campanie, in care oamenii lui luptau cu aceleasi arme ca si ai lui Ponta, adica uleiul si faina am luat o decizie.

In primul tur voi vota cu Monica Macovei. Daca iese intr-al doilea, va avea din nou votul meu. Daca iese Iohannis intr-al doilea, il votez pe el atunci.

De ce fac asta? Tacerea lui Iohannis spune multe. El stie ca a furat statul roman, la fel cum multi romani o fac. Daca ai reparat un calculator sau ai facut un proiect in facultate pentru altcineva si din asta ti-au iesit niste bani pe care nu i-ai declarat la stat ca sa iti ia impozit din ei, deja ai furat statul roman. Din declaratia lui de avere reiese ca a facut acelasi lucru dar la o scara mai mare. Pentru ca el a jonglat cu apartamente, nu cu calculatoare si proiecte.  Da, cu mine il compar, dar sigur nu sunt singura ca studenta care si-a suplimentat bursa asa. Deci  declaratiile de avere ale lui Iohannis postate de grupul Anonymous, nu sunt cele ce m-au facut sa imi schimb decizia. Ponderea lor este relativ mica.

Dar pozele cu oamenii lui de campanie facand acelasi lucru cu mizeriile lui Ponta m-au convins. Adica sa convinga lumea sa il voteze oferind cadouri electorale. Nu cred ca el nu stie si nu a fost de acord cu practica asta. Faptul ca s-a coborat la fel de jos ca si Ponta in disperarea de a castiga ma face sa cred ca intentiile lui nu sunt asa de curate pe cat spune.

Deja mie mi-era simpatica Monica Macovei, dar nu ma gandeam sa o votez, ca am calculat eu ca daca ma duc la vot si il votez pe Iohannis si mai fac asta o gramada de altii ca mine, poate iese omu din primul tur cu peste 50% si poate nu mai cheltuim bani cu turul doi, il inscaunam si il punem direct la treaba. :) Dar acum nu sunt, parca i-as da si ei o sansa. Cine stie ce se poate intampla?  Nu de alta, dar eu nu cred nici moarta ce spun sondajele de opinie, ca Udrea ar fi pe locul trei. Nu are cum, oricat de de prosti cred astia ca sunt oamenii cu drept de vot din Romania, chiar atat de prosti nu au cum sa fie. :)

De ce Macovei? Pentru ca vrea sa scoata religia din scoli. Pentru ca e independenta si nu are sleahta de “migratori” dupa ea. Si pentru ca ea a infiintat actualul DNA care mai salta din politicieni si ii baga la inchisoare. Acuma nah… sper sa aiba sanse.

Tags:


Oct 22 2014

Erau doi…

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 17:17

Acum o saptamana m-au trimis astia in Frankfurt. Aici mi-am cunoscut Performance Managerul, care e un german blond-roscat si cu cei mai mari ochi albastri pe care i-am vazut vreodata raportat la dimensiunea capului. Cand l-am cunoscut chiar imi venea sa ii zic in gluma: “Grandma’, what big eyes you have!“, dar mi-am pastrat seriozitatea de consultant si nu am zis asta. Ca tipul pare foarte profi si serios si inca nu ne tragem de sireturi, nu de alta, dar sunt mai mare cu 2 ani decat el. Oricum, tipul este foarte incantat de expertiza mea tehnica si crede ca voi revolutiona proiectul companiei sau proiectele.:) Deja mi-a dat de-a taskuri si vorbeste cu mine ca si cum le-as sti pe toate si isi exprima foarte clar asteptarile. Care sunt multe, sufocant de multe.

Joia trecuta trebuia sa particip la un training introductiv. Ma duc acolo si il vad pe omulet. Ma intrebam ce cauta acolo, ca e manager  si e de aproape un an in firma, ce nevoie mai are de training? Oricum, n-am mai participat la trainingul ala, ca era in germana. Azi il vad la alt training. Sa mor daca intelegeam! Ca sa nu mai zic ca se comporta ca si cum nu ne-am cunoaste. Eu ma asteptam sa ma pistoneze cu cate voi face pentru proiect si companie si ca nu voi mai putea sa scap de el. El, nimic. Statea la doua randuri in fata mea si nu zicea nimic. Apoi iesim la masa, se aseaza cat mai departe de mine la masa, dar la aceeasi masa. Eu ma asteptam sa vorbim despre serviciu si din nou sa ma innebuneasca cu cate voi face eu. Nimic. Mai mult o singura data a vorbit cu mine si asta ca sa imi spuna ca i-a placut o replica de-a mea. Atat.

Boon, mai trece o ora de training. Pleaca tipul in treaba lui. Nu pa, nu ne vedem maine, nimic. Eu si colegii mei trebuia sa decidem ce sa facem. Era ora trei, daca scapam la pm-ii nostri de aci ca nu mai avem training, ne puneau la treaba. Eu bucuroasa, ca al meu a fost la training si stie si nu mi-a dat nimic de facut. Unu din romanii de aci, imi zice daca mai stau prin firma sa nu ma duc la pm-ul meu, care este acelasi cu al lui, ca mai are ceva treaba si nu vrea sa stie asta ca s-a terminat trainingul ca ii da altceva de facut. Eu perplexa: “Da cum sa nu stie mai, ca a fost cu noi la training? A stat cu doua randuri in fata mea.” El se uita sugubat la mine si zice: “Era fra’su.” Eu perplexa. El: “Asta are un frate geaman. Pm-ul nostru el ala cu ochelari.”

Si in momentul ala m-a lovit. Realizarea adica. Asta ce ma ignora cu gratie are verigheta. PM-ul meu cu multe asteptari n-are verigheta, dar are ochelari si e mereu fasticit in prezenta mea. Ar fi trebuit sa imi dau seama…

[Later edit]: Cred ca au fost separati la nastere. Se numesc diferit, dar sunt identici. Normal ca radeam cu colegii de situatie asemanand-o cu povestea “Print si cersetor”.


Oct 22 2014

Epifania de dimineata

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 12:32

  Uneori ma trezesc dimineata cu el in gand si asta pentru ca ultimul vis inainte de trezire il are ca personaj central pe el. Si ma enervez ingrozitor si imi incep ziua prost. Nu stiu ce ar trebui sa fac sa pot sa ingrop tot, sa sterg cu buretele ultimii aproape patru ani din viata mea. Nu inteleg de ce inca ma gandesc la el, de ce inca il visez, nu e ca si cum alaturi de el as fi fost prea fericita. Sau poate am fost dar mi-e groaza sa recunosc asta pentru ca asta ar face trecerea peste tot mai grea decat este deja. Da, la asta ma gandesc uneori dupa ce fac ochi, in timp ce imi beau cafeaua, in timp ce ma indrept spre serviciu. Uneori.

N-am fost niciodata experta in a trece peste despartiri. Si aici o gasesc vinovata oarecum pe mama. In loc sa ma indoctrineze ca primul trebuie sa fie si ultimul, ca atunci cand te indragostesti si te implici, ar trebui ca finalizarea sa fie o familie, ar fi trebuit sa ma invete ca barbatii sunt niste porci care merita fututi si atat. Sa iei de la ei ceea ce ai nevoie si sa ii lasi in urma. Eventual, sa ii testezi animalic si sa il alegi ca partener pe cel mai puternic si mai capabil sa lase niste urmasi frumosi, destepti si sanatosi in combinatie cu genele tale. Daca as fi gandit asa de la o varsta frageda, el nici nu mi-ar fi atras atentia, pentru ca analizat la rece nu avea nimic de oferit. Nu era nici inalt, nici frumos din cale-afara si nici super-inteligent. Era banal de normal, dar ma facea sa rad…

Dar din nefericire pentru mine eu nu gandesc asa. Eu sunt fraiera aia care se indragosteste de niste omuleti pe care cei din jur ii considera neinteresati si stersi, iar cand ii vad cu o tipa faina de mana, ii privesc cu revolta si se intreaba « Ce naiba a vazut aia la el ? ». Eu sunt fraiera aia care desi judeca usor la prima vedere, nu fuge de cel etichetat intr-un anumit fel, ci il studiaza in profunzime pentru a descoperi calitatile ce nu pot fi vazute la prima vedere. Dar unii oameni sunt fix ceea ce par la prima vedere, iar o analiza mai aprofundata te pacaleste ca ei ar avea calitati pe care tu ai dori ca ei sa le aiba, mai ales cand mintea iti este intoxicata de toti hormonii asociati atasamentului afectiv.
Cand l-am cunoscut mai bine, ma gandeam ca ar trebui sa multumesc fiecarei tipe care nu l-a bagat in seama sau l-a respins sau l-a jignit, pentru ca a ramas singur exact pana l-am intalnit eu. Din pacate am interpretat gresit. Din atitudinea lor fata de el ar fi trebuit sa trag total alta concluzie : ca poate era ok ca el sa fie tratat asa, pentru ca asta merita. Pentru ca unii oameni sunt la fel de urati pe dinafara pe cat de urati sunt pe dinauntru si prima impresie este cea corecta.

Scriu toate astea acum pentru ca e una din zilele acelea cand m-am trezit oarecum eliberata. Cand m-am trezit cu el in gand fara sa regret despartirea, cand am privit trecutul cu resemnarea unui om ce a mai castigat un gram de intelepciune, pentru ca relatia cu el a fost inca un esec din care sa invat ceva, inca una din deciziile proaste care ma va ajuta pe viitor sa iau decizii bune. Sper sa ma tina epifania asta ceva vreme de acum incolo.


Oct 16 2014

Dragostea dupa 30 de ani

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 16:26

heart-tree-03

Citeam recent un articol despre ce fac oamenii sau simt nevoia sa faca atunci cand se indragostesc. Si pentru ca aparent am ceva ani de experienta m-am gandit sa scriu un articol facand o paralela, intre ce se intampla cu un om indragostit inainte de 30 de ani si dupa. Si uite capodopera:

(1)Chestii pe care le faci
Inainte de 30 de ani : tot felul de hormoni ciudati sunt produsi de creier in cantitati aberante si sunt varsati in sange. Ceea ce duce la palpitatii cardiace, calduri, tremurici, vise umede si comportament ilogic si irational. Personajul indragostit traieste intr-o euforie totala careia i se lasa prada fara sa ii pese de consecinte.
Dupa 30 de ani : cantitatea de hormoni este mai mica, iar la primele semne de mai sus, personajul in cauza, ia o pauza de la a se vedea cu persoana respectiva, face sport pana nu se poate ridica din pat de febra musculara si isi ocupa timpul cu preocupari profesionale pana cand activitatea creierului revine la normal.

(2)Chestii pe care le face ea (persoana generatoare de sentimente)
Inainte de 30 de ani : Tot ceea ce face si ce spune este fascinant, interesant, inteligent, curios, incredibil de dulce si deosebit. De la felul in care pronunta litera « r », la modul in care clipeste cu un ochi, cum merge sau cum te atinge din greseala.
Dupa 30 de ani : Tot ceea ce face si ce spune este analizat la rece, foarte serios si foarte atent. Si cum o face sau o spune. Nimic nu scapa. Nimic nu este ignorat. Orice afirmatie conteaza si declanseaza amintiri in mintea interlocutorului. Daca sunt chestii pozitive, e de bine. Daca in schimb are acelasi mod de a pronunta litera « r » cu fosta sau fostul…nasol. Faptul ca are niste ochi frumosi nu mai conteaza daca tocmai a trimis un sms in care a mancat o cratima sau un « i » . Prietenii conteaza, pentru ca « cine se aseamana se aduna».

(3)Profesional vorbind…
Inainte de 30 de ani : Conteaza potentialul. Daca inca n-a fost exploatat, poate doar era nevoie de partenerul perfect pentru a-i da aripi.
Dupa 30 de ani : Conteaza cum ti-ai dezvoltat si folosit potentialul. Se merge de acum pe principiul «  branza buna in burduf de caine ». Si da … nimeni nu vrea langa el un om cu mult potential pe care este incapabil sa il puna sa lucreze pentru el.

(4)Centrul atentiei
Inainte de 30 de ani : Clar este persoana generatoare de sentimente. Nimic nu mai conteaza, scoala, serviciu, cariera, familie, prieteni, pasini. Nu ai nevoie de ele. Tot ce ai nevoie este ca « ea » sa iti fie aproape. « Ea » este pe primul loc.
Dupa 30 de ani : Centru atentiei esti tu insuti. Da, esti mai egoist. Iti pasa mai mult de tine si te pui pe primul loc pentru ca deja ai invatat ca nimeni in lumea asta nu te va iubi mai mult decat te iubesti tu insuti. Apoi iti pasa de job, cariera pentru ca dragostea costa. Apoi prietenii si familia. Nu poti trai fara ei. Sunt relatii mult mai solide decat o relatie de « amor », asa ca ii apreciezi din ce in ce mai mult.

(5)Simbioza
Inainte de 30 de ani : Doi oameni care se iubesc se leaga unul de altul precum alga si ciuperca din lichen. Fac totul impreuna, exista o sincronie si o simbioza vizibia chiar si din exterior. Daca ati citit « His Dark Materials », relatia dintre cei doi este similara celei dintre un om si daemon-ului lui din cartea aia. Daca unul se enerveaza, se enerveaza si celalalt, iar certurile dintre ei sunt la fel de explozive precum impacarile din dorminor.
Dupa 30 de ani : Cei doi sunt o echipa, discuta, evalueaza si decid impreuna. Gasesc mereu o cale de mijloc, dar se discuta sincer, deschis si cerebral.

(6)Comunicare si cunoastere
Inainte de 30 de ani : Totul se face gradual daca relatia tine ceva timp. E nevoie de ani intregi sa cunosti pe cineva , pentru ca uneori nu vrei sa stii chestii cu care poate nu esti de acord, chestii care poate te dezgusta, chestii care te fac sa vezi omul cu alti ochi. Si printre momentele de euforie sexuala, momentele de dor si drag, se strecoara momente de cunoastere, dar greu, pentru ca in tinerete nu se grabeste nimeni.
Dupa 30 de ani : Totul se intampla repede, sincer si deschis. Vrei sa stii repede cu cine ai de a face pentru ca nimeni nu are timp de pierdut. Dupa 30 de ani suntem constienti de valoarea timpului nostru si nu mai suntem dispusi sa il irosim cu oameni care nu constientizeaza valoarea lui.

(7)Pasiunea …
Inainte de 30 de ani : Pur si simplu iei foc. Simti nevoia sa fii una cu persoana, sa te apropii de ea pana sunteti o singura entitate. Oricat de aproape ar fi de tine, nu e indeajuns.
Dupa 30 de ani : Pasiunea este ceva rar intalnit in relatiile ce incep dupa 30 de ani. Locul ii este luat de prietenie(yeap, there is a hope for the guys in the friendzone – get old! :D), respect, admiratie si recunostinta. Pasiunea chiar nu este de dorit acum. Dragostea dupa 30 de ani este rezultatul unei analize riguroase a unei persoane, analiza a carei concluzie este ca suma calitatilor unui om este mai mare decat suma defectelor lui pe care persoana interesata este dispusa sa le tolereze. Ca sa poti face analiza asta ai nevoie de o minte limpede, iar pasiunea este inamicul ei principal.

Tags: , ,


Oct 16 2014

Este un moment in viata pentru orice

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 9:17

Incepand din 2010 aproape in fiecare an am plecat undeva in interes de serviciu. Undeva, inseamna desigur alta tara, de cele mai multe ori diferita de cea precedenta. Iar daca nu era tara diferita, era macar orasul.

Anul asta compania la care prestez momentan, m-a trimis in Frankfurt. Aici au ei biroul central, pe malul raului Main, la 20 de minute de centrul orasului si 20 de minute de gara, puncte centrale desigur where all the action is.

In 2010, am fost in Munchen. Apoi Dublin. Apoi Paris. Apoi Belgrad. Apoi Utrecht. Destinul profesional m-a adus inapoi in Germania si considerand numarul impresionant de clienti al companiei la care lucrez, este posibil sa ajung prin multe alte locuri unde n-am mai fost inainte.
Cam de fiecare data cand plecam lasam acasa pe cineva de care sa imi fie dor, aveam ceva la care sa imi doresc sa ma intorc, dupa care sa jinduiesc. Iar asta a stricat oarecum delegatiile astea pentru mine. Dublinul si Parisul, desi locatii foarte faine, nu m-am bucurat de ele cum ar fi trebuit, pentru ca voiam sa ma bucur de ele impreuna cu cel pe care il iubeam atunci. Munchenul mi-a picat foarte bine de asemenea, eram pe atunci intr-o relatie cu Rpx, o relatie calma, cerebrala si chiar daca nu a fost alaturi de mine, il simteam oarecum aproape. In Belgrad am stat putin, dar am vazut ce era mai important si mi-a placut la nebunie. De asemenea faptul ca era relativ aproape, adica « easy reachable » m-a facut sa ma bucur de el desi imi era dor de cel ce il iubeam atunci, pentru ca ma gandeam ca o sa mergem candva impreuna.
Dar alea sunt vremuri de mult trecute, cel ce il iubeam atunci din pacate nu este unul si acelasi cu cel pe care il iubesc acum. Mai mult, pozitia asta este vacanta deocamdata. Situatia asta ma face sa vad cu alti ochi Frankfurtul. Desi este un oras mare si aglomerat, iar eu nu ma omor dupa orasele mari, faptul ca nu jinduiesc dupa nimic de acasa(si asta e un termen care momentan nu prea are sens pentru mine, in fine …) este un oras frumos, in care cladirile business contrasteaza puternic cu cladirile vechi, clasice martore ale unor vremi de mult apuse. Este un oras al contrastelor, dar asta nu il face chicios. Printre zgarie-norii care mai de care mai deosebiti sunt multi copaci, pe malurile raului Main sunt amenajate parcuri cu piste de alergat/biciclit si zone verzi pentru plimbat catei si copii. In orice spatiu golut sunt amenajate mini-parcuri ; aparent germanii au vrut sa imbine civilizatia moderna cu natura si le-a iesit frumusel.
Un lucru am remarcat in Frankfurt, ca si in Munchen de altfel. Nu sunt vrabii deloc. In afara de ratele si lebedele care plutesc alene pe raul Main, uneori pescarusi, nu prea sunt nici un alt fel de pasari pe aici. Nici porumbei n-am vazut … Mi se pare oarecum ciudat. Deja incep sa imi lipseasca ciorile si porumbeii din Sibiu. :)
De duminica de cand am ajuns aveam impresia ca Frankfurtul are a problema cu smogul. Pentru ca varfurile zgarie-norilor lui erau in ceata pana aproape de amiaza. Asa am crezut ca e Frankfurtul – cetos sau poluat sau ambele. Pana azi. Azi a fost prima dimineata insorita si cu cer senin, iar privelistea de la geamul biroului meu este deosebita.
IMG_0137

Ma duc sa mai admir orasul putin, apoi poate imi gasesc motivatie sa postez si ceva poze. Asta daca pot sta departe de pat care este foarte confortabil si arata cam asa. :D

IMG_0095