Wild thoughts

Ieri am primit un email referitor la acest eveniment numit Street Delivery. Auzisem de el de pe rețeaua socială pe care activăm cu toții, dar numele nu mi-a spus nimic, mai mult m-a dus cu mintea la o firmă de curierat. După ce am primit emailul respectiv, care avea atașat un comunicat de presă am aflat următoarele:

SLOGAN: Închidem strada pentru mașini și o deschidem pentru oameni
MIC ISTORIC: Bazele Street Delivery s-au pus la București în 2006, apoi în 2007 a fost preluat și de către Timișoara. Necesitatea unui astfel de eveniment s-a datorat condiţiei în care ajunsese Bucureştiul, fiind unul dintre cele mai poluate oraşe europene. Astfel s-a pornit la drum cu dorinţa de a face din strada Arthur Verona un traseu cultural pietonal care să unească Grădina Icoanei şi Grădina Cismigiu printr-o promenadă. Planul iniţial prevede mai multe obiective, printre care: lărgirea trotuarelor, plantarea de copaci şi pavarea cu piatră cubică a unor porţiuni de stradă, înlesnirea circulaţiei auto în zona străzii Jean Louis Calderon, parcaje subterane şi un pasaj pietonal, precum şi restaurarea istorică şi amenajarea Grădinii Icoanei. Organizatorii din capitală nu se dau bătuţi, în fiecare an venind cu idei cât mai interesante de revitalizare a oraşului.
SCOP: Proclamarea egalității între pietoni, bicicliști și șoferi. Educarea spiritului civic al comunității, dar și a receptivității în ceea ce privește arta. Promovarea patrimoniului și a arhitecturii de calitatea.

Nu pot să nu remarc că evenimentul ăsta este o struțo-camilă, recitiți doar ce scrie după SCOP și îmi veți da dreptate. Plus, nu văd încă un scop exact al evenimentului de la Iași, în București era clar “a face din strada Arthur Verona un traseu cultural pietonal care să unească Grădina Icoanei şi Grădina Cismigiu printr-o promenadă”, dar la Iași facem, ce? Același lucru pentru strada Vasile Pogor, acolo unde are loc evenimentul între 14-16 iunie 2013? Este puțin cam confuz pentru mine.

Apoi, ca persoană care sunt în funcție de necesități și pieton și biciclist și șofer nu pot decât să salut o inițiativă de genul, care include egalitatea în trafic, dar nu pot să nu remarc cât de ireal este conceptul. Nu putem îndemna la egalitate între un om ce se poate deplasa cu maxim 15km la oră (asta dacă nu te numești Usain Bolt), un om pe două roți care poate depăși 60 de km la oră și un om înconjurat de o tonă de metal care poate ajunge la minim 150 de kilometri la oră. Conceputul este utopic și din prisma lipsei de respect în trafic. Și am să închei aici. Ar fi frumos să trăim într-o lume în care să fim cu toții egali în trafic, dar din păcate mai e mult până acolo, așa că deocamdată va trebui să mă mulțumesc că mi se dă prioritate în trafic doar fiindcă șoferii vor să se uite la fundul meu.

În altă ordine de idei, mie îmi plac evenimentele care implică artă, nu de alta, dar sunt atâția studenți la Arte, ar fi bine să vedem și ceva rezultate. :D

Pentru mai multe detalii puteți urmări pagina Street Delivery Iași de pe rețeaua noastră socială dragă.

Dacă din titlu v-am lăsat impresia că urmează o scriere despre norișori rozi, unicorni și curcubeie îmi cer scuze. Adevărul e că astăzi a fost o zi proastă, a început prost de la sine. Nu m-am trezit cu fața la pernă, gâtul înțepenit sau altceva de genul ăsta. M-am ridicat din pat și am presimțit că ceva nu era în ordine. Se simțea … în aer.

Am ajuns la serviciu și printre toate chestiile care mi se par nasoale de obicei s-au adăugat altele. Chestii de atitudine a oamenilor, chestii de educație, de caracter și integritate … lipsă. Uneori mă uit în jurul meu și mi-e greață. Văd adulți care văd în depărtarea de cei 7 ani de acasă o justificare a comportamentului lor. Nu știu cum și-au educat alții copiii, dar eu de la ai mei am învățat câteva chestii: (poate nu-s toate de la ei, dar să o lăsam așa)

• A fura nu este numai un păcat, este o activitate rușinoasă a cărei pată te va urmări oriunde.
• Ce ție nu-ți place altuia nu-i face.
• Respectul se câștigă, nu se impune.
• Încrederea pierdută nu se recâștigă niciodată, deci nu minți și nu fă promisiuni pe care nu le poți ține.
• Ai grijă ce compromisuri faci, integritatea caracterului tău și încrederea în forțele proprii sunt afectate de asta.
• Un om fără secrete și fără regrete este practic invulnerabil.

Pe aceste principii mă bazez în relația mea cu oamenii și cer celor cu care interacționez să facă la fel. De asta nu am mulți prieteni, pentru că nu este pentru oricine să se auto-disciplineze pentru a fi mai bun.

Hai să vă spun de la ce a pornit toată scrierea asta. Firma la care lucrez oferă la începutul lunii lapte pentru cafea, lapte condensat, ambalat în cilindri de plastic de 10 ml. Firma a ajuns la cca 50 de oameni, plus 8 interni așa că laptele nu ajunge pentru toată lumea până la sfârșitul lunii. Văzând eu că se îngroașă gluma și că nu îmi mai pot bea cafeaua dimineața, am început să îmi aduc câte o cutie de lapte pe care o lăsam în frigider. A mers o dată, a mers de două ori, a treia cutie de lapte s-a terminat în două zile. Am făcut scandal pe chatul firmei, s-au mai liniștit oarecum lucrurile. Asta până când unul din colegii de birou mi-a spus ca internii se serveau din laptele meu, pai nah… de ce vrem noi la internship, pentru ca avem parte de cafea și lapte gratis, yeey! Spunea cineva să îi las în pace că poate au crezut că laptele e din partea firmei. Da, sigur reprezentantul firmei care se ocupa de asta cumpăra fix o cutie de lapte pentru 50 de oameni. Seems fucking legit! For an IQ of 0.1 maybe!

Și uite așa din cauză ca aveam o zi proastă m-am dus să îi fac albii de porci, dar mi-am dat seama că nu mai știu cum să fiu scorpie. Voiam să fiu acidă fără să îi jignesc direct, voiam să îi fac să se simtă ca niște viermi nerecunoscători și a ieșit un rahat. Mai aveam oleacă și plângeam ca un copil mic pentru că mi-au băut laptele. Așa că mi-am băgat picioarele și m-am dus să muncesc de acasă ca tot aveam opțiunea asta, înainte de a mai face cine știe ce năzbâtie.

Mi-e ciudă, eu mi-am impus niște principii și le respect pentru că vreau eu, pentru că mă simt bine făcând asta. Nu am nevoie de un Dumnezeu acolo sus, de promisiunea raiului dacă le voi respecta sau de amenințarea cu iadul în caz că nu. 90% din oamenii din jurul meu se dau credincioși,  inclusiv colegii + internii, dar mi-au furat laptele. Dacă nu s-au cataghisit să întrebe a cui este și nu s-au gândit că poate ar trebui să nu se atingă de cutie pentru că nu este A LOR, doar s-au servit, asta au făcut de fapt, au furat. Și să nu îmi spuneți acum că era doar o guriță de lapte, pentru că n-are importanță ce au furat, gestul de a fura nu este mai grav în funcție de ceea ce furi. S-ar putea ierta un furt în caz de forță majoră, gen supraviețuire, dar nu este cazul. Ei, dacă n-ar fi găsit lapte în frigider și-ar fi băut bine merci cafeaua fără, dar dacă tot este… Și ce dacă Dumnezeul ăla în care credem a zis “Să nu furi”, doar nu se pune pentru o guriță de lapte! (Nu știu ce v-a spus vouă popa, da mie mi-a spus că ajung în iad dacă fur, punct. Nu a specificat ce. Și chiar am crezut chestia asta până când mi-a venit mintea la cap și am ales să nu fac asta pentru că mă duce capul.)

Pe măsură ce îmbătrânesc îmi tot vine să îmi fac o casă pe un vârf de munte, să o înconjor cu garduri electrice și înauntru să cresc niște ciobănești germani din ăia ce fug cu omu în gură. Pe măsură ce îmbătrânesc mă tot gândesc că poate nu vreau să trăiesc într-o societate care la bază are tot legile junglei, dar se preface că este civilizată numai ea știe pentru ce motive.

Sau poate doar am o zi proastă, ce-i drept sunt femeie și nah, cică se mai întâmplă din astea atunci când ești la ciclu. Iar eu sunt cam pe acolo. Măcar pot să sper că trei săptămâni după asta voi fi un zâmbet și o floare.

… cu imensa sumă de 35 de bani.

Nu e o glumă. Am primit astăzi email de la economista firmei, iar în email era menționată și legea conform căreia s-a făcut această mărire.

Legea asta, de mărire a valorii tichetelor de masă cu o sumă cu care efectiv nu poți cumpăra nici măcar o bomboană, denotă cât de inteligenți sunt politicienii noștri. Deci eu, dacă aș fi fost politician, să fi primit spre aprobare legea asta, l-aș fi întrebat pe cel care a gândit și calculat imensa “sumă”, dacă își bate joc de mine. Și voi vă dați seama că 500 de oameni au fost de acord cu minunea asta de lege?

Dacă înmulțești 35 de bani cu numărul de zile lucrătoare minim într-o lună, adică 20, obții 7 lei, pe care statul nostru minunat ți-i impozitează. În caz că ați uitat tichetele de masă sunt impozitate și ele.

35 de bani?? Serios ? Să îmi explice și mie cineva cum s-a ajuns la suma asta. Sunt tare curioasă.

Mai bine mai așteptați până la sfârșitul anului și măreați valoarea unui tichet cu măcar 1 leu. Cred că dădea mult mai bine la populație.