Oct 22 2014

Erau doi…

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 17:17

Acum o saptamana m-au trimis astia in Frankfurt. Aici mi-am cunoscut Performance Managerul, care e un german blond-roscat si cu cei mai mari ochi albastri pe care i-am vazut vreodata raportat la dimensiunea capului. Cand l-am cunoscut chiar imi venea sa ii zic in gluma: “Grandma’, what big eyes you have!“, dar mi-am pastrat seriozitatea de consultant si nu am zis asta. Ca tipul pare foarte profi si serios si inca nu ne tragem de sireturi, nu de alta, dar sunt mai mare cu 2 ani decat el. Oricum, tipul este foarte incantat de expertiza mea tehnica si crede ca voi revolutiona proiectul companiei sau proiectele.:) Deja mi-a dat de-a taskuri si vorbeste cu mine ca si cum le-as sti pe toate si isi exprima foarte clar asteptarile. Care sunt multe, sufocant de multe.

Joia trecuta trebuia sa particip la un training introductiv. Ma duc acolo si il vad pe omulet. Ma intrebam ce cauta acolo, ca e manager  si e de aproape un an in firma, ce nevoie mai are de training? Oricum, n-am mai participat la trainingul ala, ca era in germana. Azi il vad la alt training. Sa mor daca intelegeam! Ca sa nu mai zic ca se comporta ca si cum nu ne-am cunoaste. Eu ma asteptam sa ma pistoneze cu cate voi face pentru proiect si companie si ca nu voi mai putea sa scap de el. El, nimic. Statea la doua randuri in fata mea si nu zicea nimic. Apoi iesim la masa, se aseaza cat mai departe de mine la masa, dar la aceeasi masa. Eu ma asteptam sa vorbim despre serviciu si din nou sa ma innebuneasca cu cate voi face eu. Nimic. Mai mult o singura data a vorbit cu mine si asta ca sa imi spuna ca i-a placut o replica de-a mea. Atat.

Boon, mai trece o ora de training. Pleaca tipul in treaba lui. Nu pa, nu ne vedem maine, nimic. Eu si colegii mei trebuia sa decidem ce sa facem. Era ora trei, daca scapam la pm-ii nostri de aci ca nu mai avem training, ne puneau la treaba. Eu bucuroasa, ca al meu a fost la training si stie si nu mi-a dat nimic de facut. Unu din romanii de aci, imi zice daca mai stau prin firma sa nu ma duc la pm-ul meu, care este acelasi cu al lui, ca mai are ceva treaba si nu vrea sa stie asta ca s-a terminat trainingul ca ii da altceva de facut. Eu perplexa: “Da cum sa nu stie mai, ca a fost cu noi la training? A stat cu doua randuri in fata mea.” El se uita sugubat la mine si zice: “Era fra’su.” Eu perplexa. El: “Asta are un frate geaman. Pm-ul nostru el ala cu ochelari.”

Si in momentul ala m-a lovit. Realizarea adica. Asta ce ma ignora cu gratie are verigheta. PM-ul meu cu multe asteptari n-are verigheta, dar are ochelari si e mereu fasticit in prezenta mea. Ar fi trebuit sa imi dau seama…

[Later edit]: Cred ca au fost separati la nastere. Se numesc diferit, dar sunt identici. Normal ca radeam cu colegii de situatie asemanand-o cu povestea “Print si cersetor”.


Oct 22 2014

Epifania de dimineata

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 12:32

  Uneori ma trezesc dimineata cu el in gand si asta pentru ca ultimul vis inainte de trezire il are ca personaj central pe el. Si ma enervez ingrozitor si imi incep ziua prost. Nu stiu ce ar trebui sa fac sa pot sa ingrop tot, sa sterg cu buretele ultimii aproape patru ani din viata mea. Nu inteleg de ce inca ma gandesc la el, de ce inca il visez, nu e ca si cum alaturi de el as fi fost prea fericita. Sau poate am fost dar mi-e groaza sa recunosc asta pentru ca asta ar face trecerea peste tot mai grea decat este deja. Da, la asta ma gandesc uneori dupa ce fac ochi, in timp ce imi beau cafeaua, in timp ce ma indrept spre serviciu. Uneori.

N-am fost niciodata experta in a trece peste despartiri. Si aici o gasesc vinovata oarecum pe mama. In loc sa ma indoctrineze ca primul trebuie sa fie si ultimul, ca atunci cand te indragostesti si te implici, ar trebui ca finalizarea sa fie o familie, ar fi trebuit sa ma invete ca barbatii sunt niste porci care merita fututi si atat. Sa iei de la ei ceea ce ai nevoie si sa ii lasi in urma. Eventual, sa ii testezi animalic si sa il alegi ca partener pe cel mai puternic si mai capabil sa lase niste urmasi frumosi, destepti si sanatosi in combinatie cu genele tale. Daca as fi gandit asa de la o varsta frageda, el nici nu mi-ar fi atras atentia, pentru ca analizat la rece nu avea nimic de oferit. Nu era nici inalt, nici frumos din cale-afara si nici super-inteligent. Era banal de normal, dar ma facea sa rad…

Dar din nefericire pentru mine eu nu gandesc asa. Eu sunt fraiera aia care se indragosteste de niste omuleti pe care cei din jur ii considera neinteresati si stersi, iar cand ii vad cu o tipa faina de mana, ii privesc cu revolta si se intreaba « Ce naiba a vazut aia la el ? ». Eu sunt fraiera aia care desi judeca usor la prima vedere, nu fuge de cel etichetat intr-un anumit fel, ci il studiaza in profunzime pentru a descoperi calitatile ce nu pot fi vazute la prima vedere. Dar unii oameni sunt fix ceea ce par la prima vedere, iar o analiza mai aprofundata te pacaleste ca ei ar avea calitati pe care tu ai dori ca ei sa le aiba, mai ales cand mintea iti este intoxicata de toti hormonii asociati atasamentului afectiv.
Cand l-am cunoscut mai bine, ma gandeam ca ar trebui sa multumesc fiecarei tipe care nu l-a bagat in seama sau l-a respins sau l-a jignit, pentru ca a ramas singur exact pana l-am intalnit eu. Din pacate am interpretat gresit. Din atitudinea lor fata de el ar fi trebuit sa trag total alta concluzie : ca poate era ok ca el sa fie tratat asa, pentru ca asta merita. Pentru ca unii oameni sunt la fel de urati pe dinafara pe cat de urati sunt pe dinauntru si prima impresie este cea corecta.

Scriu toate astea acum pentru ca e una din zilele acelea cand m-am trezit oarecum eliberata. Cand m-am trezit cu el in gand fara sa regret despartirea, cand am privit trecutul cu resemnarea unui om ce a mai castigat un gram de intelepciune, pentru ca relatia cu el a fost inca un esec din care sa invat ceva, inca una din deciziile proaste care ma va ajuta pe viitor sa iau decizii bune. Sper sa ma tina epifania asta ceva vreme de acum incolo.


Oct 16 2014

Dragostea dupa 30 de ani

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 16:26

heart-tree-03

Citeam recent un articol despre ce fac oamenii sau simt nevoia sa faca atunci cand se indragostesc. Si pentru ca aparent am ceva ani de experienta m-am gandit sa scriu un articol facand o paralela, intre ce se intampla cu un om indragostit inainte de 30 de ani si dupa. Si uite capodopera:

(1)Chestii pe care le faci
Inainte de 30 de ani : tot felul de hormoni ciudati sunt produsi de creier in cantitati aberante si sunt varsati in sange. Ceea ce duce la palpitatii cardiace, calduri, tremurici, vise umede si comportament ilogic si irational. Personajul indragostit traieste intr-o euforie totala careia i se lasa prada fara sa ii pese de consecinte.
Dupa 30 de ani : cantitatea de hormoni este mai mica, iar la primele semne de mai sus, personajul in cauza, ia o pauza de la a se vedea cu persoana respectiva, face sport pana nu se poate ridica din pat de febra musculara si isi ocupa timpul cu preocupari profesionale pana cand activitatea creierului revine la normal.

(2)Chestii pe care le face ea (persoana generatoare de sentimente)
Inainte de 30 de ani : Tot ceea ce face si ce spune este fascinant, interesant, inteligent, curios, incredibil de dulce si deosebit. De la felul in care pronunta litera « r », la modul in care clipeste cu un ochi, cum merge sau cum te atinge din greseala.
Dupa 30 de ani : Tot ceea ce face si ce spune este analizat la rece, foarte serios si foarte atent. Si cum o face sau o spune. Nimic nu scapa. Nimic nu este ignorat. Orice afirmatie conteaza si declanseaza amintiri in mintea interlocutorului. Daca sunt chestii pozitive, e de bine. Daca in schimb are acelasi mod de a pronunta litera « r » cu fosta sau fostul…nasol. Faptul ca are niste ochi frumosi nu mai conteaza daca tocmai a trimis un sms in care a mancat o cratima sau un « i » . Prietenii conteaza, pentru ca « cine se aseamana se aduna».

(3)Profesional vorbind…
Inainte de 30 de ani : Conteaza potentialul. Daca inca n-a fost exploatat, poate doar era nevoie de partenerul perfect pentru a-i da aripi.
Dupa 30 de ani : Conteaza cum ti-ai dezvoltat si folosit potentialul. Se merge de acum pe principiul «  branza buna in burduf de caine ». Si da … nimeni nu vrea langa el un om cu mult potential pe care este incapabil sa il puna sa lucreze pentru el.

(4)Centrul atentiei
Inainte de 30 de ani : Clar este persoana generatoare de sentimente. Nimic nu mai conteaza, scoala, serviciu, cariera, familie, prieteni, pasini. Nu ai nevoie de ele. Tot ce ai nevoie este ca « ea » sa iti fie aproape. « Ea » este pe primul loc.
Dupa 30 de ani : Centru atentiei esti tu insuti. Da, esti mai egoist. Iti pasa mai mult de tine si te pui pe primul loc pentru ca deja ai invatat ca nimeni in lumea asta nu te va iubi mai mult decat te iubesti tu insuti. Apoi iti pasa de job, cariera pentru ca dragostea costa. Apoi prietenii si familia. Nu poti trai fara ei. Sunt relatii mult mai solide decat o relatie de « amor », asa ca ii apreciezi din ce in ce mai mult.

(5)Simbioza
Inainte de 30 de ani : Doi oameni care se iubesc se leaga unul de altul precum alga si ciuperca din lichen. Fac totul impreuna, exista o sincronie si o simbioza vizibia chiar si din exterior. Daca ati citit « His Dark Materials », relatia dintre cei doi este similara celei dintre un om si daemon-ului lui din cartea aia. Daca unul se enerveaza, se enerveaza si celalalt, iar certurile dintre ei sunt la fel de explozive precum impacarile din dorminor.
Dupa 30 de ani : Cei doi sunt o echipa, discuta, evalueaza si decid impreuna. Gasesc mereu o cale de mijloc, dar se discuta sincer, deschis si cerebral.

(6)Comunicare si cunoastere
Inainte de 30 de ani : Totul se face gradual daca relatia tine ceva timp. E nevoie de ani intregi sa cunosti pe cineva , pentru ca uneori nu vrei sa stii chestii cu care poate nu esti de acord, chestii care poate te dezgusta, chestii care te fac sa vezi omul cu alti ochi. Si printre momentele de euforie sexuala, momentele de dor si drag, se strecoara momente de cunoastere, dar greu, pentru ca in tinerete nu se grabeste nimeni.
Dupa 30 de ani : Totul se intampla repede, sincer si deschis. Vrei sa stii repede cu cine ai de a face pentru ca nimeni nu are timp de pierdut. Dupa 30 de ani suntem constienti de valoarea timpului nostru si nu mai suntem dispusi sa il irosim cu oameni care nu constientizeaza valoarea lui.

(7)Pasiunea …
Inainte de 30 de ani : Pur si simplu iei foc. Simti nevoia sa fii una cu persoana, sa te apropii de ea pana sunteti o singura entitate. Oricat de aproape ar fi de tine, nu e indeajuns.
Dupa 30 de ani : Pasiunea este ceva rar intalnit in relatiile ce incep dupa 30 de ani. Locul ii este luat de prietenie(yeap, there is a hope for the guys in the friendzone – get old! :D), respect, admiratie si recunostinta. Pasiunea chiar nu este de dorit acum. Dragostea dupa 30 de ani este rezultatul unei analize riguroase a unei persoane, analiza a carei concluzie este ca suma calitatilor unui om este mai mare decat suma defectelor lui pe care persoana interesata este dispusa sa le tolereze. Ca sa poti face analiza asta ai nevoie de o minte limpede, iar pasiunea este inamicul ei principal.

Tags: , ,


Oct 16 2014

Este un moment in viata pentru orice

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 9:17

Incepand din 2010 aproape in fiecare an am plecat undeva in interes de serviciu. Undeva, inseamna desigur alta tara, de cele mai multe ori diferita de cea precedenta. Iar daca nu era tara diferita, era macar orasul.

Anul asta compania la care prestez momentan, m-a trimis in Frankfurt. Aici au ei biroul central, pe malul raului Main, la 20 de minute de centrul orasului si 20 de minute de gara, puncte centrale desigur where all the action is.

In 2010, am fost in Munchen. Apoi Dublin. Apoi Paris. Apoi Belgrad. Apoi Utrecht. Destinul profesional m-a adus inapoi in Germania si considerand numarul impresionant de clienti al companiei la care lucrez, este posibil sa ajung prin multe alte locuri unde n-am mai fost inainte.
Cam de fiecare data cand plecam lasam acasa pe cineva de care sa imi fie dor, aveam ceva la care sa imi doresc sa ma intorc, dupa care sa jinduiesc. Iar asta a stricat oarecum delegatiile astea pentru mine. Dublinul si Parisul, desi locatii foarte faine, nu m-am bucurat de ele cum ar fi trebuit, pentru ca voiam sa ma bucur de ele impreuna cu cel pe care il iubeam atunci. Munchenul mi-a picat foarte bine de asemenea, eram pe atunci intr-o relatie cu Rpx, o relatie calma, cerebrala si chiar daca nu a fost alaturi de mine, il simteam oarecum aproape. In Belgrad am stat putin, dar am vazut ce era mai important si mi-a placut la nebunie. De asemenea faptul ca era relativ aproape, adica « easy reachable » m-a facut sa ma bucur de el desi imi era dor de cel ce il iubeam atunci, pentru ca ma gandeam ca o sa mergem candva impreuna.
Dar alea sunt vremuri de mult trecute, cel ce il iubeam atunci din pacate nu este unul si acelasi cu cel pe care il iubesc acum. Mai mult, pozitia asta este vacanta deocamdata. Situatia asta ma face sa vad cu alti ochi Frankfurtul. Desi este un oras mare si aglomerat, iar eu nu ma omor dupa orasele mari, faptul ca nu jinduiesc dupa nimic de acasa(si asta e un termen care momentan nu prea are sens pentru mine, in fine …) este un oras frumos, in care cladirile business contrasteaza puternic cu cladirile vechi, clasice martore ale unor vremi de mult apuse. Este un oras al contrastelor, dar asta nu il face chicios. Printre zgarie-norii care mai de care mai deosebiti sunt multi copaci, pe malurile raului Main sunt amenajate parcuri cu piste de alergat/biciclit si zone verzi pentru plimbat catei si copii. In orice spatiu golut sunt amenajate mini-parcuri ; aparent germanii au vrut sa imbine civilizatia moderna cu natura si le-a iesit frumusel.
Un lucru am remarcat in Frankfurt, ca si in Munchen de altfel. Nu sunt vrabii deloc. In afara de ratele si lebedele care plutesc alene pe raul Main, uneori pescarusi, nu prea sunt nici un alt fel de pasari pe aici. Nici porumbei n-am vazut … Mi se pare oarecum ciudat. Deja incep sa imi lipseasca ciorile si porumbeii din Sibiu. :)
De duminica de cand am ajuns aveam impresia ca Frankfurtul are a problema cu smogul. Pentru ca varfurile zgarie-norilor lui erau in ceata pana aproape de amiaza. Asa am crezut ca e Frankfurtul – cetos sau poluat sau ambele. Pana azi. Azi a fost prima dimineata insorita si cu cer senin, iar privelistea de la geamul biroului meu este deosebita.
IMG_0137

Ma duc sa mai admir orasul putin, apoi poate imi gasesc motivatie sa postez si ceva poze. Asta daca pot sta departe de pat care este foarte confortabil si arata cam asa. :D

IMG_0095


Oct 14 2014

Aia cu “Romania Frumoasa”

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 11:25

Ca simplu cetatean mai mult decat o tara frumoasa vreau o tara educata, linistita, sigura si stabila economic. Deci draga mea Udrea, te inseli, tu nu esti buna pentru Romania. Nici macar buna nu esti. Nu vrei tu sa iti vezi de orice afaceri, preocupari, pasiuni ce la mai ai tu in afara de politica si sa nu te mai faci de ras? Nu vei ajunge presedinte de data asta, nici data viitoare. La 50 de ani sau cati ai tu esti un politician de toata jena, iar un caine batran nu mai invata trucuri noi.

 


Oct 13 2014

Creative start of the week

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 9:03

Do not hold my hand, it will be in vain
What I want right now is dying from the pain!
Do not try to help, it will be insane
Let my broken love over my soul reign.

Do not hold me back, it’s useless to do so
My heart is somehwere else, taking its last stand
It’s trembling and it’s figting; losing though.
Please let me fall, take back your hand!


Oct 10 2014

Pisica mea

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 14:37

Pisica mea nu are nimic special. Nu va face niciodata ceva demn de a fi pus pe youtube sau facebook pentru a strange like-uri.

Nu ii plac cutiile.

Nu innebuneste cand vede un laser.

Si mai nou am aflat ca nici catnip-ul nu are nici un efect asupra ei.

Heh… greu.