Mar 02 2014

Se doneaza un calculator S-a găsit copiluțul pentru el

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 23:28

Acum ceva vreme, prin 2007 cred, mi-am cumpărat un super-processor Intel cu două core-uri și hyper-threading. Am băgat ceva bani în el și mulți ani a fost mândria mea. Au trecut anii, tehnologia a evoluat, dar din când în când deschideam calculatorul cu procesorul meseriaș numai ca să îl mai butonez puțin, să mai instalez un linux sau uneori chiar să programez.

Problema a fost ca la un moment dat mi s-a stricat un dimm de meorie și din 2 GB câți suporta placa de bază, am rămas cu 1GB. Acela a fost momentul în care calculatorul respectiv a rămas pe tușă definitiv și a prins praf. Un alt motiv a fost că am împrumutat monitorul lui cuiva și până l-a returnat persoana în cauză deja aveam altul wide de 21 de inchi pe care îl foloseam la laptop ca monitor extern. Așa că bietul calculatoraș a rămas în continuare să prindă praf, neutilizat și uitat.

Până azi. Când l-am curățat de praf, am alternat vreo două hard-disk-uri prin el, am refăcut de două ori stick-ul cu imagine bootabilă Fedora, apoi într-un final a început instalarea care în momentul scrierii acestui post încă este în curs de procesare. Motivul este că intenționez să instalez pe el toate jocurile disponibile și softurile educaționale suportate de Fedora 20. Intenționez de asemenea să caut niște soft-uri de învățat engleza și să îl umplu cu cărți.

Acestea fiind zise sunt două posibilități unde poate ajunge acest calculator: ori o grădiniță unde copiii să se poată bucura de joculețele de pe el ori la un copiluț care deja știe citi, caz în care îi vor fi foarte utile cărțile de pe el.

Calculatorul este destul de vechi, de vândut nu pot să îl vând și nici nu intenționez să încerc. Dar cunosc țara în care locuiesc și sunt sigură că undeva în orașul Iași sau pe lângă el șunt niște părinți care au un copil isteț căruia nu îi pot oferi nimic mai mult decât mâncarea minim necesară zilnic și hainele de pe el și pe care acest calculator l-ar ajuta foarte mult.

Eu n-am cum să îl găsesc, pentru că muncesc zilnic de la 08:00 la 18:00 într-un birou. Dar dacă tu, cel care mă citești cunoști pe cineva care s-ar potrivi descrierii menționate mai sus, te rog contactează-mă(comentariu pe blog, sau email la iuliana.cosmina[at]gmail[dot].com). Sunt dispusă de asemenea din când în când să ajut cu întreținerea lui, eventual update-uri.

Configurația arată cam așa:
- monitor 19 inchi (non-wide) monitor LC 21 inchi wide (cel de 19 s-a comportat ciudat în timpul instalării așa că îl voi da la reciclat undeva)
- procesor Intel Pentiun IV, 2X2.80GH pe 32 de biți
- placă video NVidia GeForce 7600
- Hdd Sata de 40 G
- mouse Microsoft Arc Touch negru
- tastatura Canyon, asemănătoare celor de laptop
- monitor LCD de 19 inchi, un LG care la vremea lui a fost și el meseriaș.
- Dvd Writer Asus
- 1GB DDR RAM Kingmax

Tocmai am testat DVD-writerul, sună de parcă decolează, dar merge brici. Cel de-al doilea Hdd nu vrea cu nici o culoare să accepte să funcționeze ca slave, așa că … a picat.

Ca viteză, merge surprinzător de bine pentru un moșneguț din 2007. Iar pentru cei care își fac griji de dificultatea Linuxului, vă recomand să vă instalați o Fedora sau un Ubuntu ieșite după 2012, o să fiți surprinși cât de ușor de folosit sunt. Sunt mai mult ca sigură că acel copil isteț se va descurca.


Mar 01 2014

Una cu gândaci

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 16:54

Când locuiam la Râmnicu Vâlcea aveam gândaci de bucătărie cu nemiluita. Îmi amintesc că spălam cu clor dulapurile din bucătărie o data pe lună. Deși ieșeau numai noaptea, uneori îi mai prindeam și devenisem foarte creativă în a-i omorâ. Țin minte că le dădeam foc sau îi înțepam cu acul și îi înșiram pe ață ca pe mărgele. Da, eram o mică sădicuță.

Când ne-am mutat la Roman, am transportat lucrurile cu trenul. Nu mai țin minte în ce context eu și unchiul meu am rămas despărțiți de restul familionului care se ocupa de căratul lucrurilor, dar îmi amintesc că ne-am dus la gară să îi căutăm și am recunoscut vagonul cu care veniseră lucrurile noastre pentru că lângă el erau pe jos niște resturi dintr-o plantă mov de apartament și niște gândaci de bucătărie morți. Aparent timpul acela de gândaci sunt gândaci nemțești.

Mi-am adus minte de toate astea pentru că am văzut azi un clip pe youtube cu o ardere controlată a unei case infestate cu așa ceva și am recunoscut tipul de gândac.

Normal că pe ai noștri i-am adus cu noi la Roman. Din nu știu ce motiv nu s-au înmulțit ca în Oltenia, dar tot mai vedeam câte unul dacă aprindeam noaptea brusc lumina în bucătărie. Și dădeam cu soluție și puneam capcane și tot supraviețuiau destui cât să refacă colonia. Când ne-am mutat la țară, tipul ce a cumpărat apartamentul din Roman ne-a zis să luam faianță, cadă tot, ca el oricum vrea să renoveze și să îl facă meseriaș. Așa că asta am făcut, inclusiv în bucătărie,unde faianța se desprindea foarte ușor pentru că fusese prinsă cu ciment doar pe centru lăsând o grămadă de spațiu liber în care bineînțeles că se stabiliseră minunații gândaci de bucătărie pe care mama îi botezase carcalaci. Nu vreți să știți cu câtă satisfacție eu și sora mea i-am omorât în cele mai creative moduri posibile.

Cei care au ajuns la țară n-au avut nici o șansă, aparent găinile îi consideră delicioși și i-au găsit și în cele ascunse crăpături ale mobilierului de bucătărie, care a stat la aer câteva zile.

După ce mi-am amintit toate astea, mi-am dat seama de o chestie: la ora actuală, în afară de buburuze, nu cred că suport orice altă insectă. La sensul să o iau în mână să o mut dintr-un loc în altul. Orice insectă îmi induce o stare de panică, mi se ridică tot părul de pe corp și normal că strig la partener să vină să o “rezolve”. Nu îmi vine să cred că acum aproape 20 de ani puneam mâna pe chestiile alea și făceam tot ce v-am povestit mai devreme. Acum dacă aș vedea unul cred că m-aș prinde de lustră ca în desene animate.


Feb 26 2014

Recomandare gustoasă: sucul Fresh de mere de Itești

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 22:14

Acum ceva vreme colegul de apartament a venit acasă cu o cutie de suc de mere luat din Auchan. Mi-a plăcut și am luat și eu. Dar la un moment dat m-am rătăcit prin Kaufland și nu mai aveam suc de mere, așa că am luat o pungă de suc – din aceea cu cep – de mere de 5L de acolo. După ce am gustat sucul acela, nu mi-a mai trebuit suc Alma, specialitatea supermarketului Auchan.

Țin minte când eram la țară și se făceau multe mere, le curățam, le dădeam prin mașina de tocat și le punem la magiun. Dar înainte de asta, le scurgeam și savuram sucul. Sucul din mere de Itești, care se găsește de cumpărat în Kaufland are exact acel gust de mere proaspete și proaspăt zdrobite.

Prețul este pe măsura: 7.6 lei litrul, dar merită. Se găsește și la pungi de 3L, în caz că doriți doar să îl încercați.

Cu plăcere! :)


Feb 26 2014

Aia cu lenea

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 21:09

Nu sunt o persoana leneșă, mai mult dacă ar fi după mine mereu aș face ceva, ca e sport, cusut sau citit o carte, chiar nu contează. De asta uneori am tendința să exagerez, mai ales când e vorba de munca mea. Pentru că munca mea este pasiunea mea. De cele mai multe ori nu știu dacă sunt și workoholică sau unde se termină pasiunea și unde începe workoholismul.

În perioadele de foc, cum îmi place mie să le numesc, muncesc aproximativ 14 ore pe zi, iar munca continuă și în somn, pentru că ceea ce nu reușesc să termin până când mă lovește somnul își găsește deseori finalul în vise. Dacă perioadele astea durează mai mult de o lună deja încep să simt oboseala, ideile nu se mai nasc la fel de ușor, soluțiile evidente nu mai sunt așa evidente și am tendința să complic lucrurile. De asta, de obicei după burnout-urile astea intelectuale urmează o perioadă de lene. În această perioadă deschid calculatorul doar ca să mă uit la filme și mai nou ca să scriu pe blog.

Exact, acum v-ați prins de ce a înviat blogul.


Feb 26 2014

Nu am bani

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 0:02

Una dintre stereotipurile de care am suferit și eu în tinerețe, chestie pe care mi-au băgat-o părinții în cap desigur, era ca oamenii cu mașină și care se îmbracă mai decent de felul lor au bani. Și normal că de la faza asta, când ai mei încercau să împrumute bani de la rudele care se potriveau descrierii și erau refuzați se apucau de bârfit în casă ce zgârciobi îs ăia că nu le dau, că doar sigur au bani, că îi bate Dumnezeu că îș cânoși la inimă și ale prostii asemenea. Normal neștiind mai bine, eu credeam prostiile astea, pentru că da, erau prostii, dar eu nu aveam de unde să știu. Acum eu sunt cea cu mașină, eu sunt cea care se îmbracă decent, cea care pleacă în concedii și care pare să învârtă banii cu lopata. Cu toate astea nu am bani și sunt sigură că 99% din oamenii cărora le-aș spune asta nu m-ar crede.

De ce nu am bani? Nu pentru că aș avea cine știe ce viciu sau pentru că aș fi cheltuitoare, ci pentru că plătesc niște taxe de confort și am și investit niște bani. În momentul de față am vreo 50 de lei în portofel și în cont sunt pe minus cu câteva mii. Hai să fac o listă și să încerc să estimez.
- mașina mă costă lunar în jur de 2000 – rată + motorină + diverse(lichid de parbriz, aromatizant, șprei de dezghețat iarna, spălat), o dată pe an impozit – 50 lei, o dată pe an revizie, vreo 600-700 lei
- mâncare – am SII, sindromul intestinului iritabil, a început prin noiembrie asta înseamnă că trebuie să am mare grijă ce mănânc și ați fi uimiți cât de scump este să trăiești sănătos, o estimare aproximativă, în jur de 1000 de lei, minim se duc pe mâncare
- chirie și utilități – aproximativ 700 de lei
- cosmeticiană – 150 lei
- o dată la șase luni mă duc la dentist, de fiecare dată las la el între 300 și 1500 lei.
- cam de două ori pe an ajung pe la doctori, pe analize cheltui cam între 200 și 500 lei.
- o dată sau de două ori pe an plec în concediu cu cheltuieli totale între 2000 și 4000 de lei.
- întreținerea pisicii, aproximativ 100 lei lunar
- abonament sală – 190 lei lunar
- să nu uităm motocultorul, one-time experience

Cred că ajunge ca să vă dați seama de ce nu am bani. Știu sunt niște cheltuieli imense din punctul de vedere al unor oameni cu un salariu normal – minim sau mediu pe economie. M-aș putea lipsi de multe enumerate mai sus și aș putea strânge la saltea. Aș putea locui într-o garsonieră, aș putea renunța la pisică, aș putea renunța la multe. Dar am ales să nu. Am ceva probleme de sănătate pe care nu le-aș avea dacă părinții mei ar fi gândit cum gândesc eu și ar fi avut grijă de sănătatea mea mai devreme. Acum trebuie să repar greșelile lor și costă în draci. Și din toate motivele astea nu am bani. Pentru că îi investesc în mine, zi după zi. O singură viață am și 22 de ani din ea i-am trăit în sărăcie, am dormit într-o casă de chirpici, am avut infecții dentare pe care nu le-am tratat la timp, am probleme cu stomacul acum din cauza alimentației defectuoase de atunci. Eu consider că 22 de ani de sărăcie și de chin sunt de ajuns.

Am reușit din întâmplare să practic o meserie care este la modă acum, la care excelez și am ales să investesc banii aceia în tot ce nu am avut în cei 22 de ani. Nu cred că scriind toate astea pe aici o să fac pe cineva cu un salariu mai mic să înțeleagă că de fapt când e vorba de banii lichizi pe care îi gestionez, eu dispun de mai puțini bani decât pare din exterior. Nu cred că am să reușesc să conving persoanele care îmi cer bani și nu am de unde să le dau să mă înțeleagă și să nu mă privească de parcă aș fi un zgârie-brânză și de parcă nu înțeleg nevoia lor de bani.

Normal că înțeleg nevoia de bani. Și eu am nevoie de bani să îmi acopăr toate cheltuielile anterior menționate și muncesc pentru banii ăștia de îmi sar capacele. Da știu, după capul unora (din nefericire chiar părinții mei și rudele trecute de o vârstă care sunt în urma vremilor gândesc așa) stau în cur la calculator 8 ore pe zi și o numesc muncă, sunt o ridicolă. Nimeni nu se gândește ca de fapt când stai în cur, îți fuți coloana, îți strici ochii și de la atâtea scenarii pe care le gândești și soluții pe care le construiești ajungi acasă seara cheui de cap, de parcă te-a lovit cineva în moalele capului. Nimeni nu se gândește că de multe ori timpul meu liber înseamnă învățat pentru o certificare sau documentare pentru a folosi o tehnologie nouă, pentru că nu sunt de ajuns cele 8 ore de multe ori. Noo, la români încă bântuie gândirea comunistă, dacă nu dai cu sapa, hârlețul sau târnăcopul e muncă ușoară.

Nici nu știu de ce am scris toate astea aici, poate fiindcă am niște persoane care îmi cer bani lunar și mă privesc ca pe cel mai hain om din lume când le spun că nu am. Pentru că ei mă văd coborând din mașină, mă văd intrând în casa cu etaj și în ochii lor par că mă scald în bani. Și mă simt prost că nu am, pentru că știu că au nevoie și dacă ar fi după mine și aș avea într-adevăr bani, le-aș face o alocație lunară pe care n-aș avea pretenția să mi-o returneze. Dar nu pot renunța la lucrurile pentru care am învățat și am muncit atât pentru că alții nu au avut aceleași șanse ca mine și mi se pare ridicol să mă simt vinovată pentru alegerile mele. Viața nu e dreaptă, știu, de asta unii dintre noi trag ca niște câini să compenseze asta. Și nu e corect ca unii oameni să încerce să mă facă să mă simt ca ultimul om de pe pământ pentru că eu am reușit, iar ei nu.

Și ca să vă dau și un context, omuleții care îmi tot cer bani sunt niște moșneguți care locuiesc într-o căsuță improvizată aflată lângă locul meu de parcare. Ei sunt inofensivi și simpatici așa de felul lor, dar treaba asta cu împrumutatul banilor începe să mă deranjeze, mai ales că atunci când le spun că nu am, fac niște fețe din alea de mâțe plouate combinate cu priviri incredule. Plus au un stil, împrumută pe data de 15 ale lunii curente de exemplu, cu promisiunea că îi primesc pe 15 luna viitoare, îi primesc, iar după două zile mi-i cer iar. Sumele oscilează uneori cu +/- 50 sau 100 lei.

Și cam de la asta m-am luat…


Feb 25 2014

Aia cu plecatul în Anglia

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 22:57

S-a dat liber la migrat și în Anglia. Dacă până acum se pleca mai greu acolo, de acum deoarece suntem în UE și pentru că englezii nu se prea pretează la muncă prost plătită și-au dat ei seama că parcă nu le-ar strica niște imigranți silitori și hărnicuți.

Cu această ocazie toți HR-ii de pe LinkedIn care salivează când citesc profilul meu profesional mă asaltează cu oferte de nerefuzat.Lucru pentru care nu pot să îi învinuiesc, profilul meu profesional este într-adevăr sexy. Dar nu despre asta este vorba aici.

Revenind la ideea inițială, orice român care își va permite să își cumpere bilet de avion până acolo și care face o treabă mediocră aici, va crede că pe aceeași treabă va lua mai mulți bani acolo și va pleca. Țigănărimea se va duce la muncit furat sau se va duce să fie asistată social acolo. Toți sclifosiții care se visează snobi îmbrăcați în costume gay privindu-și colegii de liceu ce le făceau temele de sus în timp ce savurează un Earl Grey vor pleca și ei. Ăștia născuți după revoluție se vor duce numai pentru că este cool. Atunci de ce aș pleca eu din România? Pentru că este clar că de pleava care mă deranjează aici nu voi scăpa.

Dacă voi pleca vreodată în afară o voi face într-una din țările scandinave, nu în New Romania, cum se va numi Anglia în vreo… 3 ani. Plus, ăia conduc pe stânga!!!


Feb 24 2014

Aia cu friptura

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 22:17

Dacă sunteți noi pe aici, hai să încep prin a mă lăuda: gătesc dumnezeiește. Și când spun asta, nu înseamnă că gătesc ca la mănăstire, deși din surse sigure știu că la mănăstiri se gătește bine, ci că gătesc atât de bine încât mâncarea făcută de mine este un fel de nectar al zeilor așa. Cât timp mâncarea respectivă e pe bază de legume și pui sau e orice fel de desert. Când e vorba de porc și vită, aparent nu mă pricep și pace.

Acum ceva vreme, vreo trei ani cred am făcut o friptură de vită la cuptor ce a ieșit mai fragedă decât una de pui. O nebunie culinară a cărei rețetă ar fi trebuit să mi-o tatuez undeva, pentru că am pierdut-o.

De când cu problemele mele cu stomacul, aparent trebuie să mănânc carne roșie minim o dată pe săptămână așa că am cumpărat un vas de sticlă termo-rezistent și o halcă de vită, am lăsat-o la marinat 1 noapte apoi am aruncat-o în cuptor vreo două ore și speram să iasă o friptură precum cea din poza rețetei. Heh, a fost un eșec total din punctul meu de vedere. Aromată, gustoasă și … gumată. Exact, gumată.

Deci dacă are cineva o rețetă de friptură de vacă încercată și reușită de mai mult de două ori și îmi iese și mie, dau o bere.

Sâmbătă am fost la la unchiul, care tăiase porcul și mi-a dat o halcă de porc, ca să fac o friptură desigur. Și am zis ca la porc trebuie să mă pricep, ce naiba, mai ales că e mai moale decât carnea de vacă. Așa că din nou, marinez carnea și a doua zi mă pun la treabă. Mi se părea mie că e cam multă carne, mai ales ca prietenul meu nu mănâncă carne de porc așa că pun jumate la congelator, pe cealaltă o pun într-o folie de aluminu cu apă și condimente, o împachetez bine și o dau la cuptor pentru o oră jumate. Așa scria în rețetă. După aproximativ 45 de minute mă ridică de la calculator un miros puternic de fum. Exact, era friptura mea, pe jumate carbonizată în grăsimea lăsată de carnea de porc. Și eu care credeam că n-am cum să eșuez mai rău decât cu cea de vacă.

Așa că în weekendul ăsta urmează să încerc din nou o friptură de porc. Nu știu exact cum o să o fac pe asta. Dar în nici un caz în folie de aluminiu.

Și cu ocazia asta mi-am liniștit ego-ul meu de bucătar al zeilor. Chiar nu mai eșuasem de mult o mâncare, acum .. două într-o săptămână, uffa, prea mult!