May 20 2015

Breakeven

Category: CommonIuliana @ 0:01

This has been my anthem for a while. Because it describes exactly how I have felt for a long time. He got my heart and her heart and none of the pain.

It seems so unfair for pain to be unevenly distributed when a relationship ends. But this is the way life works. And we all have to live with it. I hope he is happy, otherwise all my pain was and is for nothing.


May 19 2015

2 biscuits cream ideas to die for

Category: CommonIuliana @ 21:33

IMAG0312
Today I was not feeling well so I took half a day off and went home. Basically I was feeling sleepy, after one black tea and a sip of coffee I still wasn’t feeling too well and the sleepiness turned to dizziness. I got sick to my stomach and that was the moment when I realized, things were not gonna end well for me.

I slept for two hours and then started cooking something, because I hoped eating something will help me feel better. I made a vegetables one-pot meal but felt like desert was in order too. And I did not wanted fruits, I wanted something different, something hand-made but not cooked. I had some Tastino digestive cinnamon biscuits, but they had nothing special and that’s when I had the ideas – yes, two of them, to create some kind of cream for the biscuits to make them more interesting. So, here are the recipes you might want to try.

Cocoa peanut-butter cream

Mix together 1 big spoon of honey, with 1 big spoon of cocoa and 1 big spoon of peanut butter. Stir until you get a a smooth sticky cream that you can use to stick two biscuits together.

Powder milk peanut-butter cream

Mix together 1 big spoon of honey, with 1 big spoon of powder milk and 1 big spoon of peanut butter. Stir seriously until you get a a smooth sticky cream that you can use to stick two biscuits together.

I liked the cocoa cream, but the powder milk cream is my favorite now. Try them, and let me know what you think. Enjoy!


May 18 2015

Chef de scris

Category: CommonIuliana @ 0:07

Deci am un chef de scris pe blog de nu-i adevarat. Partea proasta este ca nu inteleg de unde cheful asta, pentru ca nu am chiar asa de multe subiecte. Simt nevoia sa scriu dar nu stiu despre ce.

As putea sa va spun ca vineri seara dupa ce am ajuns din Cotton, m-am dus si eu sa fac un dus ca sa nu trebuiasca sa spal lenjeria de pat a doua zi si mai intai s-a ars becul de la baie, apoi mi-a cazut dusul in cap si are ditamai capul, cam cat o farfurie de mare, pentru ca e dus “profi”.

As putea sa va spun ca pisica mea a zgariat un veterinar si doua asistente care incercau sa ii ia sange ca sa ne dam seama daca tratamentul pentru ficatul ei a functionat. Asa ca nu i s-a mai luat sange si daca o sa decedeze mai devreme decat cei 20 de ani pe care i-am planificat sa fie alaturi de mine, e alegerea ei.

As putea sa va spun ca am facut astazi peste 50 de km cu o bicicleta care n-a fost in cea mai buna forma asa ca m-am luptat cu ea sa mearga. Cu toate astea articulatiile si muschii mei s-au comportat foarte bine. De cate ori ma plang de varsta mea, care se resimte din alte puncte de vedere, ma gandesc ca macar inca pot sari din pat dimineata, inca pot alerga 14 kilometri fara sa mi se opreasca inima in piept sau sa imi cedeze articulatiile. Poate in alte chestii se vede varsta, cum ar fi caracterul, care este din ce in ce mai puternic, desi amarui-acrisor, dar la exterior, pot trece de 25 ani oricand.

As putea sa va spun ca mi-am impresionat colegii ardeleni cu talentul meu intr-ale grataritului, mai exact in pregatirea impecabila a focului pentru gratar. Mama zicea mereu ca talentul asta il ai cand iubesti tigani. Eu nu sunt rasista, dar nici nu ma omor dupa tigani, dar am avut vreo doi prieteni mai creoli asa. :D

As putea sa va spun ca in timp ce colegii meu socializau post-gratar, eu m-am intins pe un sezlong si mi-am luat somn, pentru ca dormisem doar 4 ore cu o noapte inainte. Si ca m-am brozat ca tractoristii.

As putea sa va spun ce se mai invarte prin creierasul meu cret, dar am sa ma opresc aici si o sa incerc sa profit de faptul ca am terminat treaba mai devreme si o sa incerc sa dorm. As vrea sa visez ceva, dar nu stiu ce.

Stay safe, stay happy!


May 16 2015

Justified

Category: CommonIuliana @ 23:00

Timothy_Olyphant_March_19,_2014_(cropped) Justified este cel mai bun serial la care m-am uitat vreodata. Este pur si simplu imprevizibil. E ca si cum o echipa de scenaristi si scriitori s-au adunat intr-o camera cu scenariile si au lipit scenele absolut aleatoriu. Mi s-a parut la un moment dat pe la finalul sezonului 5 ca parca il lalaie, dar am inceput sa ma uit la sezonul 6 si nu ma pot opri, trebuie sa il vad pe tot. Este hilar cand astepti cu sufletul la gura finalul unui plan de cateva episoade, ca sa il vezi cum esueaza din cele mai ridicole motive.

Iar Timothy Olyphant este extraordinar ca actor si o buna metoda de clatit ochii, daca esti femeie si esti hetero.


May 16 2015

De ce femeile destepte sunt singure

Category: CommonIuliana @ 22:51

Am citit azi un articol recomandat de cineva pe FB care se numea precum titlul. Aici este linkul, daca aveti chef de lectura.

Mi-ar place sa cred ca sunt o femeie desteapta, asa asta ar putea explica esecurile mele in relatii, deci m-as putea resemna si trai cu asta. Din nefericire sunt destul de realista sa stiu ca nu sunt desteapta, cel putin nu dupa standardele mele. Nu e vorba ca femeile destepte sunt singure sau barbatii destepti sunt singuri. Toti suntem diferiti, iar experientele noastre sunt de asemenea diferite. Am mai scris aici, viata unui om este un sir de coincidente carora omul in cauza le gaseste o insemnatate. Tot ceea ce se intampla unui om, se intampla absolut aleatoriu chiar daca uneori avem iluzia ca putem controla ceva.

Sa zicem ca esti intr-un cazino la ruleta si bila se opreste de 6 ori pe cifra 6. Pare foarte putin probabil sa se intample asta, dar este una dintre evenimentele aleatorii posibile si la un moment dat se va intampla. Random shit is radom. Asa e si in relatiile cu sexul opus sau acelasi sex, nu prea mai conteaza in secolul asta. Poti sa iti gasesti sufletul pereche in prima zi de gradinita, sa cresti cu el si sa iti petreci restul vietii alaturi de el. Poti sa il gasesti in liceu, in facultate sau la 60, 70,80 de ani. Sau poti sa nu il gasesti niciodata, pentru ca nu exista asa ceva. Poti sa ai parte de relatii cu oameni extraordinari pe care sa ii poti pastra ca prieteni dupa sau poti sa nimeresti numai persoane care te ranesc, se folosesc de tine si apoi merg mai departe. Toate evenimentle astea au fix aceeasi probabilitate de a se intampla. Daca vei ramane toata viata singur sau nu, depinde de caracterul tau. Unii oameni spera mereu sa isi gaseasca sufletul pereche, daca ei musai cred in asa ceva si incearca, si sunt raniti, si iar incearca, de parca au o rezerva infinita de speranta. Altii renunta a mai incerca, pentru ca le lipseste inocenta necesara pentru a spera la infinit.

In ce categorie ma includ eu? Nu stiu inca. Povestile citite in copilarie, adolescenta si mult dupa m-au facut sa cred ca exista suflete pereche. Cand am inceput sa traiesc mi-am dat seama ca povestile sunt doar povesti. Din pacate desi stiu ca nu exista suflete pereche, nu pot sa ma abtin sa sper ca ma insel si astept ca universul sa imi demonstreze asta. Nu s-a intamplat inca. Iubesc de la 12 ani. Mi-am vazut persoanele iubite murind sau transformandu-se in oameni pe care nu ii recunosc. Am ranit si am fost ranita in nenumarate moduri. Sunt obosita, nu cred ca as mai putea trece inca o data prin toti pasii prin care trece o relatie si astept ca timpul sa treaca si sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa fiu singura. Inca nu am reusit si am momente in care singuratatea musca efectiv din sufletul meu si adorm plangand in singuratatea mea. De asta sunt singura, nu pentru ca sunt desteapta, nu pentru ca sunt urata, ci pentru ca am obosit de la atatea relatii esuate. Ma indoiesc ca mai am capacitatea sa trec prin pasii aferenti dezvoltarii unei relatii. Nu cred ca mai pot sa iubesc si sa pierd. Asa ca am ales sa fiu singura. Nu este un blestem sau o consecinta a IQ-ului. Vreau sa fiu singura si imi asum toate chinurile psihologice si nu numai, aferente deciziei mele. Am momente in care ma razgandesc si atunci caut, incerc prin marea de posibilitati sa vad cine mi s-ar “potrivi”. Apoi fac pasul inapoi si ma retrag in cochilia mea.

Ceea ce am scris aici intra in conflict cu alte postari recente, stiu. Asta e frumusestea mintii umane, poate imagina scenarii si sentimente care nu vor deveni niciodata realitate. Am momente in care sper si momente in care ma trezesc la realitate.


May 14 2015

10 steps in the right direction

Category: CommonIuliana @ 11:44

Most people have a difficulty when it comes to not giving into temptation. I say most, because there are psychopaths out there, that do not feel anything at all and there are also masochistic people that enjoy the torment of resisting temptation when every fiber of their bodies tells them to give in. Besides temptation there are many other names we give the way we feel when faced with temptation. Everything around us tempts us and we can’t always give in, we have to resist, move on, make other so called rational choices. When it comes to gratification, human nature is more tempted to get it instantly. Maybe we have an internal desire to be happy, or maybe life denies us so many things, that we tend the grab something as soon as it is presented the opportunity to grab it, instead of thinking about it and wait because there might something bigger and better just moments away.

Because of human fondness for instant gratification, the internet is full of lists with steps to get something done. Whether is losing weight, getting smarter or being a better person or feeling better about yourself and many others, you will always find a list of steps to do it written by somebody else that did it already and compiled the earlier mentioned steps.

Problem is, there is no fixed list of steps for anything in this world. At least not a fixed list that works for anybody. That’s the paradox of human nature, we are all the same but we are so different at the same time. We are not only different from each other, but also different from ourselves – we are a completely different person every 10 years, because that is the interval taken by our bodies to fully replace all its cells. Search Google, you will see what I am saying here.

There is no exact list of steps in a right direction that works for everybody. There is no easy way to get anything done, because human life does not came with exact specifications that you can just follow and be insured you will have the life you want.

So be true to yourself, be true to others, be aware of your environment and work with it toward your goals. Get inspired by others, but do not try to copy anybody. There is only one of you, so be yourself. Everybody else is already taken.


May 11 2015

S-a terminat

Category: CommonIuliana @ 6:24

Cred ca am mentionat pe aici vecinii mei de la demisol care se certau ca apucatii. Aparent s-a terminat, au divortat dupa doar 9 luni de casnicie. Se mai cearta doar cand ea vine sa isi ia din lucruri.

Cand s-au mutat erau tineri si frumosi si abia asteptau sa isi inceapa noua viata impreuna. Acum ea si-a luat catelul si a plecat, pentru ca probabil nu mai suporta grosolania lui si faptul ca el isi cam daduse seama ca nu voia de fapt sa fie insurat. Vreti sa stiti cum e viata lui dupa divort? O data sau de doua ori pe saptamana da niste party-uri monstruoase, la care participa tot felul de oameni, party-uri la care manelele se amesteca duios cu acorduri de Ed Sheeran si Madonna – dar predomina manele. Da party-uri care tin de la 21:00 pana la 09:00, care se termina cu dicutii interminabile(sic!) in bucatarie cu cate vreo tipa ramasa pe metereze probabil, dar destul de beata incat sa isi racneasca fiecare replica.

Cum de stiu toate astea? Stiu toate astea pentru ca eu ma bag in pat mult dupa ce incep petrecerile lui si ma trezesc cu mult timp inainte sa se termine. Iar prin podeaua biroului meu se aude aproape tot, pentru ca aici imi incep si imi termin ziua. Sunt foarte norocoasa ca nu e sub dormitorul meu camera lui de distractie sau poate podeaua e mai groasa.

El pare a trai viata pe care si-o doreste si pare a fi fericit. Dar oamenii au un talent minunat de a se minti singuri pentru a se putea impaca cu regretele si pentru a fugi de responsabilitati.

(De fapt sunt foarte invidioasa pe viata lui de om singur, pentru ca viata mea de om singur chiar nu se compara cu a lui, adica, tocmai am spus ca ziua mea incepe si se termin in birou, la calculator.)

Nu e ca si cum as avea mari sperante in viitor sa nu fiu singura, dar cand vad pana si oameni tineri, frumosi, care pot aduce intr-o casnicie si atractie si pasiune ajungand sa se desparta mi se cam diminueaza speranta. Incep sa cred din ce in ce mai mult ca trebuie sa fii foarte norocos sa gasesti partenerul potrivit si trebuie sa fie foarte inteligenti amandoi sa poata construi si mentine un mariaj reusit.

Iar eu norocoasa n-am fost niciodata.