Aug 11 2014

[Iași]Apartament de închiriat: 350 euro negociabil

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 8:23

Sunt 7 ani de când stau în Podu de Fier într-un apartament de la etajul unei vile. Dar cum prea bine știți mă mut din oraș și având în vedere că m-am înțeles super cu proprietarii am decis să încerc să îi ajut să își găsească chiriași noi.
Detalii:
Casa este pe o stradă secundară, asfatată cu loc de parcare disponibil în fața casei. Curtea este micuță, dar încăpătoare dacă vrei să dai un party. :) Eu n-am facut din astea cât am stat aici.
Cam așa arată fața casei pozată azi dimineață:
home-front

 

 

 

 

 

 

Spațiul total este de 100 de metri pătrați. Utilizabil doar vreo 90, că trebuie să ocupe și mobila ceva. Este compartimentat așa:

  • o sufragerie încăpătoare prevăzută cu balcon
  • o bucătărie încăpătoare unită cu sufrageria prin niște uși culisante mari
  • două dormitoare cu paturi matrimoniale
  • o baie, de asemenea încăpătoare
  • un pod pentru depozitat chestii (noi țineam acolo toate cutiile)

Apartamentul este dotat cu tot ce trebuie: mașină de spalat, frigider, aragaz, centrală proprie. Internet se poate trage de la Romtelecon și UPC, ultima oara când am verificat RDS-ul nu ajunseseră pe aci. Bonus: proprietari super de treabă.
Detalii la telefon: 0754 022 054

Alte poze din interior:

dormitor1 dormitor2 bucataria2 bucataria baia2


Sep 18 2014

Viața de consultant

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 19:57

Acum ceva vreme am părăsit un job de developer și m-am “aruncat” într-unul de consultant IT. Nu e așa de diferit de ce făceam înainte, doar e mai bine plătit și momentan nu pare a fi așa de stresant. Și altă chestie pe care pot doar să o bănuiesc este că s-ar putea specificațiile să arate mult mai bine decât de ce am avut parte până acum. Iar una dintre cele mai bune chestii cred în continuare că este faptul că am scăpat de outsourcing.

Săptămâna asta a fost în vizită la Sibiu unul dintre parteneri, așa se numesc în cadrul firmei marii șefi. :D Fiind firmă de consultanță, când vine șeful trebuie să arătăm a consultanți. Așa că o dată pe lună, timp de 4-5 zile, toți ne îmbrăcăm elegant. Cunoscându-mă pe mine, mă gândeam că o să fie o tortură. Într-un mod ciudat, singura chestie care m-a ofticat puțin a fost faptul că a trebuit să îmi cumpăr rapid pantofi cu toc și încă o cămașă. Dar cred că încep să înțeleg obsesia femeilor cu cumpărăturile, pentru că m-am întors acasă cu mult mai mult decât pantofi cu toc. Și nu regret prea mult cheltuielile făcute.

O altă chestie pe care am remarcat-o azi, a fost că forma fundului unui bărbat se vede mult mai bine prin niște pantaloni de stofă, iar când fundul este al unui bărbat bine-făcut, eventual biciclist sau motociclist, priveliștea este … superbă. Acum să nu credeți că m-am apucat să studiez fundurile tuturor colegilor mei, așa ceva n-ar fi profesional, dar am observat câte un detaliu pe ici pe colo. Am remarcat de asemenea câteva modele de cămăși care combinau culori și modele de făceau să arate bărbații respectivi foarte distinși. Ce pot să zic, n-a fost o săptămână rea, deși a trebuit să stau cocoțată pe tocuri și să am grijă să nu îmi agăț ciorapii. :D

În octombrie urmează să plec vreo două săptămâni în Frankfurt. Având în vedere că ce-a de-a doua săptămână s-a programat mai târziu aveam posibilitatea să rămân în weekend în Frankfurt. Dar am decis să nu. Am să vin eu acasă frumușel să dorm în patul meu, cu pisica mea, să îmi spăl și calc hainele și altele asemenea. Va fi timp mai târziu să fac asta, având în vedere că trebuie să plec maxim 60 de zile pe an.

A și tot apropos de job, ieri am ținut primul interviu cu omuleț ce voia să se angajeze la noi. A fost o surpriză și pentru mine că la două săptămâni în firmă am fost invitată să ajut cu găsirea următorilor colegi.

Da… cred că îmi va place să lucrez la compania asta. Mâine o să pun pe blog un colaj cu rochițele în care am fost îmbrăcată zilele astea. Încă nu m-am decis dacă mâine mă duc tot la rochiță sau cămașă. O să aflați când o să postez colajul. Nu vă așteptați însă la calitate prea mare, dormitorul meu este oarecum întunecos, așa cum ar trebui să fie o cameră făcută pentru dormit. :)


Sep 18 2014

The perfect man

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 10:44

 


Sep 15 2014

Singur!?

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 14:59

Am citit azi articolul ăsta și m-am întristat puțin. Sunt unul dintre oamenii ăștia, aparțin unui grup fără să vreau. Aparțin unui grup căruia nu vreau să îi aparțin. Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fiu unul dintre oamenii ăștia. Aparțin unui grup care nu face nimic extraordinar, ce procentaj dintre oamenii ăștia credeți că vor lua un premiu Nobel sau vor construi ceva ce va schimba lumea pentru totdeauna? Fostul meu prieten când ne-am despărțit mi-l dădea exemplu pe Tesla, că a fost solitar toată viața și a schimbat tehnologia pentru secole de acum înainte. Câți oameni dintre ăștia vor realiza același lucru?

Eu mă îndoiesc că vor fi mulți, pentru că avem atâta tehnologie la îndemână deja, care mai mult ne încurcă decât ne ajută. La ce te ajută să fii singur în secolul 21? Că poți să fuți mult și bine în lumea asta open-minded? Că poți bate cluburile până rămâi lat? Că poți vedea lumea? Câți dintre oamenii ăștia au părăsit siguranța propriei locuințe și siguranța propriei minți pentru a-și asuma un risc?

E trist pentru că devenim o generație de sociopați falși, care evită contactul uman, care evită să se atașeze pentru a nu fi răniți, care preferă un pat gol, unuia cu o altă persoană în el, pentru că este mai ușor așa. Un pat cu o persoană în el implică mai mult efort, dedicare decât unul gol. Pe care poți să nu îl faci dimineața, pentru că nu îi pasă nimănui. Partea cea mai nașpa e că unii dintre sociopații ăștia prefăcuți vor face poate copii, pe care îi vor crește cu aceeași răceală cu care au fost crescuți sau pe care au simulat-o că așa au fost învățați. Iar un copil nu îl poți crește tratându-l cu răceală.

Unii autori și susținători ai curentului “Be single, it is awesome” spun că singurătatea e un izvor de creativitate. O fi, dar trebuie să te inspire ceva. Eminescu a fost foarte creativ și este considerat un geniu în literatură. A fost el singur? Da. A ales el asta și a fost fericit că era singur? Nu. Einstein, a avut și familie și copii, dar n-a fost prea fericit. Autorii ăștia care se complac cu faptul că ei sunt singuri și încearcă să prostească și pe alții că e normal și e mai bine așa, ar trebui să citească puțin despre viețile celor considerați genii să vadă că nu are cum solitudinea să fie izvor de creație. În majoritatea cazurilor izvorul creației este nefericirea, nemulțumirea și nevoia. Dacă ești singur și fericit, asta nu îți garantează că vei fi următorul Tesla. Asta doar înseamnă că ești singur și (poate) fericit.

Realizarea a ceva măreț în lumea asta se face prin dedicare și prin asumarea responsabilității că vei duce acel lucru până la capăt indiferent de obstacole. Dacă tu nu ești în stare să te dedici unei relații, chestie care e cel mai ușor lucru de făcut în lumea asta, pentru că nu te dedici singur, ai pe cineva alături care lucrează cu tine, care îți dă feedback fără să îți explodeze laboratorul când greșești :), cum crezi că vei reuși să te dedici unui scop măreț?

E ciudat cum tehnologia asta care se presupune a înlesni comunicarea, în loc să ne ajute să comunicăm, de fapt a ajuns să ne izoleze. E ușor să te păcălești că dacă vorbești pe messenger sau la telefon – comunici. Comunicarea trebuie să fie totală, trebuie să fie și organică. Un “te iubesc” spus printr-un mesaj nu va fi niciodată la fel de sincer și de complet ca unul spus “face to face”, când vezi cum i se dilată pupilele, se roșește în obraji, îi tremură vocea și mâna i se încinge într-a ta.

Nu vreți voi să terminăm cu prostiile astea cu “Să fii singur e mișto” ? Să ne învățăm generațiile tinere că nu există mai nimic mai împlinitor și mai frumos pe lumea asta decât să te duci la culcare știind că există o persoană pe lumea asta pentru care ești pe primul loc și care și-ar da viața pentru tine, chiar dacă tu nu ești cel mai frumos, cel mai deștept și nici cel mai educat, în loc să le spunem că sunt nașpa, dar e ok, poți fi fericit singur. Sau să le spunem că există sufletul pereche pe undeva și că persoana posesoare li se va potrivi pur și simplu? Nu există așa ceva, orice realizare, satisfacție vine atunci când te implici, te dedici, muncești. E aceeași regulă și în relații, nu vă faceți iluzii! Dacă nu credeți că e așa, întrebați-i pe bătrâneii care se plimbă de mână prin parc.

Curentul “Single” nu e decât rezultatul lenii generale a tineri generații răsfățate prea mult de părinți, obișnuiți să primească totul de-a (aproape)gata. Dragostea și o relație reușită nu se pot primi de-a gata. Se construiesc împreună cu o altă persoană. Vă e lene, nu e nici o problemă, bucurați-vă voi de unii singuri, renunțați înainde de a încerca. La o adică, de ce n-ai gustat oricum n-are cum să-ți fie poftă.

Eu știu sigur că sunt mai motivată, mai creativă și succesele mele sunt mult mai dese atunci când am cu cine împărți bucuria rezultată din ele. Deocamdată sunt singură și da, ce bine e! Dar când am să găsesc persoana care mă va pune pe primul loc, îi voi răspunde la fel și îl voi face cel mai fericit om din univers. Și nu mă îndoiesc că nu va fi nici cel mai frumos și nici cel mai deștept, dar va fi în stare să își asume responsabilitatea unei relații de parteneriat complet.


Sep 15 2014

Gânduri

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 12:13

În fiecare dimineață mă trezesc cu o pisică alintăcioasă în timp ce soarele pătrunde în cameră prin fereastră. De când m-am mutat în Sibiu, n-a fost dimineață să fie altfel. A plouat sănătos într-o noapte și azi e puțin mohorât, dar timp de 4 săptămâni soarele a fost la locul lui dimineața, în dreptul ferestrei mele. Poate universul știe că am nevoie de o motivație în plus să mă ridic din pat dimineața, pe lângă o pisică ce vrea atenție, pe lângă un job pentru care mulți și-ar da o mână și un picior.

După ce mă trezesc am rutina mea: dau mâncare la pisică, pun la făcut un ceai, pregătesc prânzul, pentru că trebuie să am grijă ce mănânc altfel sistemul meu digestiv se răzbună crunt. Apoi îmi pun căștile în urechi și pornesc spre serviciu, 20-25 de minute de mers pe jos. Am redescoperit mersul pe jos de când m-am mutat aici, e frumos să admiri împrejurimile să visezi cu ochii deschiși la viețile altora , la viața ce aș fi putut avea, la viața ce o am de fapt și să meditez la ceea ce poate urmează. Uneori mă pierd pe muzică și dansez pe stradă. Unii oameni se uită ciudat, alții dansează cu mine, în special cei mai în vârstă fac asta, înțelepciunea vârstei își spune cuvântul. Ei știu cum să aprecieze viața, cu bune și rele.

Ajung apoi la serviciu și muzica se oprește. Intru în liftul centrului de afaceri și urc. Sibiul se vede frumos tare de la înălțime, plus e așa o senzație de liniște să urci deasupra lui și tumultul micului orășel să rămână jos la picioartele tale. Îmi iau cafeaua cu lapte și mă așez la birou, din când în când fac câte o pauză scurtă și arunc ochii pe geam. De aici de la etajul 15 se vede tot Sibiul și împrejurimile, până la munți. Nu știu încă ce munți sunt ăștia, dar am timp să aflu. Fix în dreapta este stadionul, apoi parcul Subarini, ditamai întinderea verde și liniștită. Tot aveam tendința să fac comparație cu Iașul și să găsesc chestii de care să îmi fie dor, chestii care să nu îmi placă, dar încep să mă obișnuiesc cu priveliștea asta de la geamul biroului meu, de colegii tăcuți de aici, dar care iau pauze în care devin cei mai vorbăreți oameni din lume.

Nu e greu să te obisnuiești cu Sibiul, liniștit dar totuși foarte viu. Sunt mulți bicicliști, mulți oameni care aleargă, mulți motocicliști. Prietenii mei de la Iași mutați aici spun că la sfârșitul verii va deveni pustiu, după ce pleacă turiștii și va deveni plictisitor. Pentru mine care sunt conectată la calculator cum e un copil de maică-sa prin cordonul ombilical, nu cred că are mare importanță.

Mă mai gândesc și mai revin, acu mă întorc la treabă.


Sep 14 2014

Jurnal de weekend

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 22:55

Nu știam exact cum să numesc postarea asta, dar “jurnal de weekend” pare potrivit.

Ieri am fost la cumpărături, pentru că marți vine în vizită un mare șăf la firmă și am considerat eu că nu am destule haine “business style”. Desigur că am ajuns acasă cu aproximativ altceva și va trebui să redefinesc conceptul ăstora de “business style”, dar ce să-i faci, n-ar fi prima oară când conving o mulțime de oameni să aibă aceeași părere cu mine. :D

Intenția era de asemenea să mă duc să îmi iau scule care să mă ajute să mă apuc de recondiționat bicicleta, dar după ce am căutat pe net mi-am dat seama că mă vor ajunge mai mult sculele decât o bicicletă nouă. Așa că am renunțat și cred că îmi voi cumpăra una nouă. Sau o duc pe asta la niște profesioniști. Mă mai gândesc.

E dificil să mergi la cumpărături, uitasem cât de enervante sunt vânzătoarele care insistă să îți vândă tot magazinul. M-am ales într-un final cu o pereche de pantofi, niște botine, o rochie și o cămașă.

După ce am rezolvat problema hainelor, am rezolvat treaba cu mâncarea și am fost ajutată de asta de faptul că în interiorul mall-ului Shopping City Sibiu era un târg de produse de țară. Așa că m-am ales cu niște ceafă afumată și coaptă de porc și un caș afumat. Da caș afumat – mamă ce delicatesă!

Ajunsă acasă am băgat niște curățenie, apoi am servit un pahar de vin și mi-am luat somn.

Duminică, adică azi, intenția era să ajung la Book Fest și am ajuns, am făcut niște poze, am răsfoit curioasă niște cărți și asta a fost tot. Că dacă mă apucam de cheltuit, ajungeam la fundul sacului. :)

IMAG0227 IMAG0226-EFFECTS IMAG0226 IMAG0225 IMAG0224

În altă ordine de idei, pe weekendul viitor e plănuită o ieșire cu parapanta și karting în Brașov. Sper să reușesc să le fac pe amândouă, gazda de onoare e Hartz. Sper să reușesc să mă aleg și cu niște poze ca să mă laud aci. :D


Sep 13 2014

Încă un pas

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 21:14

De când m-am mutat în Sibiu insomniile sunt mai rare. Mai am uneori coșmaruri, dar cred că și asta se apropie de sfârșit.

Ieri noapte l-am visat din nou. Eram împreună și îmi reproșa din nou că nu sunt destul de feminină, că sunt răutăcioasă și toate celelalte chestii care nu îi plăceau la mine. Dar la un moment dat, ori m-am trezit ori nu știu ce s-a întâmplat, pentru că am realizat că ceea ce se întâmpla nu era real. Nu avea cum să se mai întâmple, pentru că nu mai eram împreună, eram în patul mare din Sibiu cu Psihoza lângă mine pe colțul ei. Și țin minte că am zâmbit și mi-am schimbat poziția în pat apoi nu am mai visat nimic.

Sper că asta înseamnă că încep cu adevărat să uit, să trec peste, să mă vindec.


Sep 12 2014

Proiect de weekend

Category: Wild thoughtsseaqxx @ 22:07

IMAG0198
Bicicleta din imagine mi-a fost donată de Matei și are 7 anișori. E ruginită și frânele sunt duse puțin. Mă bate așa o idee să o demontez total, să o curăț sănătos apoi să îi dau un strat de vopsea cu model, combinație roșu și negru, să îi schimb lanțul, poate cauciucurile, poate frânele, dar dacă fac asta vine iarna până termin eu de muncit la ea având în vedere că nu sunt mecanic de biciclete cu experiența.

Dar mereu am avut așa ideea aia nebună de a recondiționa o mașină de epocă, dacă până acolo încep cu o bicicletă? În concluzie, mâine la prima oră o demontez inginerește apoi mă duc să cumpăr șpreiuri cu diluant, cu vopsea și orice ar mai fi nevoie. Dacă printre voi dragii mei cititori sunt pricepuți care pot să sară cu sfaturi, băgați mare! Ofer în schimb o bere și un sejur la Sibiu de 2 zile în weekend. :D