• A venit timpul sa pun punct acestui blog. Pur si simplu nu mai am nimic de zis, nu mai vreau sa scriu tot ce imi trece prin cap, pentru ca in ultima vreme ce imi trece prin cap nu e tocmai frumos sau normal sau usor de digerat sau inteles. Iar cand creierul meu o ia razna asa, in locul gandurilor respective as prefera sa fie un tarnacop. :))

    Asa ca imediat ce face ochi Rpx, daca nu cumva va avea ceva impotriva, acest blog va disparea. Daca aveti ceva texte pe care doriti sa le pastrati… do that fast. Sau puteti sa va bazati oricum pe google cache banuiesc.

    Nu stiu ce va decide el sa puna in locul blogului, este oricum domeniul lui si e dreptul lui sa faca ce doreste cu el.

    Va tin la curent.

    [Later edit]: S-a decis, la sfarsitul saptamanii aces blog o sa dispara.

    For non-Romanians readers: I have decided to shut down the blog. The deadline is the end of the week.

    1. get up (at 4:30, not my intention) – checked
    2. take shower – checked
    3. get back to sleep  at 6:00 – checked
    4. get up at 7:00 – checked
    5. do the online checkin and get window seats – checked
    6. have breakfast – checked
    7. do checkout from the hotel, get invoice with correct address – checked
    8. get to work – checked
    9. actually work – (currently doing it :P)
    10. at 17:30 go to the train station and get on a train to the airport
    11. 19:15 fly
    12. 00:40 land in Sibiu
    13. 1:00 drink some wine
    14.  ~ 2:00 sleep
  • Nu stiu daca sa ma bucur sau sa imi fac griji, dar de ceva vreme am parte de liniste. Viata mea pana acum a fost mereu cu ups  and downs, mai mult cu downs, dar nu asta e ideea. De cand ma stiu am asteptat sa treaca o anumita perioada pentru a se intampla ceva.

    In vara lui 1995 abia asteptam sa vina toamna pentru a ma reintalni cu colegii de scoala de la Ramnicu Valcea.

    Incepand cu toamna lui 1995 am asteptat momentul cand voi fi independenta financiar si voi putea merge unde vreau eu, mai exact sa mai vad macar o data inaitne sa mor orasul Ramnicu Valcea si strada Tineretului, numarul 14, blocul A57.

    Incepand cu 26 septembrie 2001 am tot asteptat sa mor, o parte din mine, acolo in secret inca mai asteapta.

    In vara lui 2006 asteptam sa ma angajez.

    In vara lui 2009 asteptam din nou sa ma angajez.

    In primavara lui 2010 abia asteptam sa ma intorc din Munchen.

    In vara lui 2011 abia asteptam sa ma intorc din Dublin.

    In primavara lui 2012 abia asteptam sa ma intorc din Paris.

    In toamna lui 2012 abia asteptam sa imi iau certficarea de Spring Core.

    In decembrie 2012 abia asteptam sa ma intorc din Utrecht.

    In toamna lui 2013 abia asteptam sa imi iau certificarea de Spring Web.

    In primavara lui 2014 o parte din mine a inceput din nou sa astepte sa mor. O alta parte din mine a inceput sa astept sa ma vindec.

    In toamna lui 2014 am asteptat  sa imi revin financiar dupa mutarea in Sibiu. Asteptarea asta se va termina la inceputul lui decembrie. In afara de asta nu ma mai astept la nimic. Poate fiindca momentan nu ma supara nimic, nu ma entuziasmeaza si nu ma motiveaza nimic. Nu simt nimic. Si nu astept sa incep sa simt din nou. Sunt mult mai bine fara. Sunt linistita. Si asa e cel mai bine. Parca nu e rau dupa 30 de ani de viata sa am parte in sfarsit de liniste, chiar pot spune ca sunt norocoasa, unii isi gasesc linistea doar cand ajung la 2 metri sub pamant.

    [Later edit]: M-a mancat in cur si s-a dus linistea mea…

  • Una dintre chestiile pe care le-am citit in vocea mamei mele cand am sunat-o sa o intreb de sanatate si cu vine voteaza, a fost atitudinea aia de “Eu stiu mai bine, ca sunt de mai multi ani pe planeta asta”. Mereu m-a indignat atitudinea asta. Inteleg treaba cu « cine n-are batrani sa-si cumpere » si ca intelepciunea vine odata cu varsta. Dar n-am sa inteleg de ce dupa atatia ani(14) in care m-am descurcat singura, atatia ani in care nu le-am cerut nici macar un fir de ata parintilor mei, atatia ani in care ei au continuat sa se indobitoceasca intr-un sat unde nici trenul nu ajunge (chiar mama zicea ca exista o vorba din batrani care spune ca « acolo unde trenul nu ajunge numai prosti sunt », spunea asta inainte sa se mute la tara in satul mirific, desigur), in timp ce eu am citit carti dupa carti si am vazut tari straine despre care ea a auzit doar la geografie, atatia ani in care eu am trait printre oameni cu o inteligenta peste medie, de ce naiba nu da in continuare nici macar doi bani pe opiniile mele, politice sau de alta natura. Probabil pentru ca, in mentalitatea ei, faptul ca nu dau doi bani pe religie, nu m-am maritat si n-am facut un copil, ma fac cumva inferioara ei si parerea mea este una invalida, pentru ca nu sunt completa ca femeie.

    Ei bine asta este, jumatatea asta de persoana insa are drept de vot, iar votul meu l-a anulat pe cel al mamei mele. Votul meu a ajutat la alegerea noului presedinte, asupra caruia apasa acum toate asteptarilor tinerilor ce l-au votat precum ce a celor putin mai in varsta care au reusit sa vada prin pacla de minciuni a ramasitelor comuniste din tara asta. Il apasa asteptarile astea, precum globul pamantesc pe Atlas si sper sa reziste presiunii si sa reuseasca sa indeplineasca macar cateva dintre ele. Stiu ca se pregateste de o lupta sisifica cu sistemul putred din Romania si sper ca Iohannis va fi in stare sa curate putregaiul de peste tot inclusiv din partidul caruia i s-a aliat pentru a putea capata sustinerea si notorietatea necesare victoriei de ieri. Pentru ca trebuie facut loc in politica romaneasca celor ce pot face lucrurile mai bune, dar n-au avut ocazia sa faca asta pana acum pentru ca au considerat meseria e politician una « rusinoasa » si n-au vrut « sa se bage in tarate ca sa ii manace porcii ». Si cum naiba sa nu consideri rusinoasa meseria de politician cand vezi ce monstri poate sa creeze sistemul politic din Romania? Ma refer desigur la ponta si in caz ca mai aveati dubii uite-i adevaratul CV.

    Stiu, sunt o visatoare. Dar nu ma intelegeti gresit, nu il vad pe omul asta a Dumnezeu sfantul! Il vad doar ca pe un punct de start. Este cel care instiga pe altii la corectitudine. Chiar daca imaginea lui de presedinte super-just si super-corect este doar atat, o imagine, ceea ce reprezinta ea va instiga sentimentele astea in altii, care vor prinde curaj sa se ridice si sa aplice. Pentru ca, la o adica, asa suntem construiti noi oamenii, dupa idealurile parintilor nostri, nu dupa realitatea vietii lor.

    Da stiu ca fac prea multa politica, dar cum sa lasi lucrurile astea sa treaca neobservate? Sunt oameni care au plans de bucurie ca au reusit sa voteze, chestie pe care eu am vazut-o prima oara in viata mea. Am vorbit cu oameni care se temeau efectiv sa iasa ponta presedinte, se temeau pentru ei si pentru copiii lor. Ajunsesem intr-o situatie care sfida natura. Prin comparatie, gazelele se tem de lei, dar se tem nu de seful de turma. Si asta e presedintele, un sef de turma, iar datoria lui este sa protejeze turma, nu sa o manance impreuna cu familia lui.

    Acum mai ramane doar sa zboare victor ponta si familionul din viata politica, direct la bulau daca se poate, apoi ne apucam de treaba. Nu stiu cum sunt facute legile Romaniei, dar mi se pare stupid ca nimeni in tara asta sa nu il poata da afara pe ponta din postul de prim ministru.  Cum adica sa nu vrea sa deminsioneze? Eu daca imi fac treaba execrabil la firma si o prejudiciez cumva, sunt data afara fara drept de apel. De ce politica trebuie sa fie altfel?

    Articolul asta a fost scris ieri, dar din motive de blog picat si ceva zboruri spre Frankfurt n-am apucat sa il postez. Ca nah, radem, glumim, votam, protestam, ne bucuram, dar munca e munca si trebuie facuta.  Lucru care aparent e valabil si pentru presedintele nostru.

  • Am dat un semn celor de acasa. I-am intrebat cu cine voteaza.

    Sora mea a plecat sa munceasca in Italia inainte sa isi dea bacul pentru ca se saturase de saracie. Avea 18 ani cand a plecat. Acum parintii mei traiesc pe banii trimisi de ea, iar inca ceva rude primesc pachete de la ea din cand in cand.

    Parintii mei sunt niste oameni care s-au resemnat prea devreme, care habar nu au ce inseamna un serviciu adevarat. Mama s-a resemnat la 35 de ani ca nu o mai angajeaza nimeni ca e prea batrana si a fost casnica dupa aceea. A avut grija de noi, nu zic nu. Tata si-a petrecut intreaga viata in delegatie, dormind in containere de santier, frecand menta ca Dorel si stand la bere seara cu colegi de santier asemenea lui, din acestia fara liceu si fara facultate. Stiu asta din povestirile lui, nu imi imaginez eu. Cand a iesit la pensie s-a speriat de cat este de munca la tara. Si amandoi parintii mei sustin ca s-au mutat la tara pentru ca ei nu se descurcau la oras. Mutarea s-a facut in 2000. Mama mi-a zis la telefon sa fac un copil, sa nu mai fac atata serviciu. Da, 8 ore i se par mult, stau si ma intreb ce program avea ea pe timpul lui Ceausescu. Probabil dormea pe macara la inaltime pana cand era nevoie de macara. Nu-i invinuiesc pe nici unul ca nu au habar ce inseamna sa muncesti cu adevarat, ce inseamna sa progresezi profesional.

    Mama, tatal meu si restul rudelor voteaza cu ponta. Astia sunt oamenii care il voteaza pe ponta, cei care intr-un sistem corect ar supravietui cu greu.

    Si se mai intreaba unii de ce nu sunt apropiata de familia mea. Exact de asta. Pentru ca mental sunt blocati in epoca de piatra. Si nu, nu ma pot supara pe ei pentru asta, ca nu e vina lor. Dar nu pot sa nu fiu dezamagita.

  • Am avut la un moment dat un prieten care era certat cu gramatica limbii romane. De asemenea avea o inteligenta emotionala de nivelul lui tractorist, ceea ce a dus la terminarea relatiei. Imaginati-va acum ca la o eventuala angajare intr-un anumit domeniu de lucru ar excela si ar fi tot ce are compania aia nevoie, dar nu l-ar angaja pentru ca nu exceleaza la limba romana si pentru ca IQ-ul lui emotional este prea mic, lucruri care nu au nici o legatura cu profesia lui. Nu prea e corect si e chiar ridicol nu ?
    Atunci de ce naiba judecati abilitatea unui om de a administra o tara dupa talentul lui de orator? Unii oameni se nasc cu un talent pentru oratorie, iar altii isi dezvolta talentul asta daca au nevoie de el. Klaus Iohannis e de 14 ani primar in Sibiu si a pus orasul asta pe harta Europei fara un talent oratoric prea dezvoltat. Ma uimeste cata lume il condamna pe Kalus Iohannis pentru dezbaterea de aseara si a tras concluzia ca nu ar sti sa vorbeasca. Vad printre contactele mele de facebook multi care judeca abilitatea lui de a conduce o tara in functie de dezbaterea de aseara. Da, a venit nepregatit, va mira? Asta a fost scopul lui ponta, de asta acesta nu a acceptat o dezbatere pe teren neutru, pe teme alese de amandoi. Mie mi se pare asta o mai mare dovada de lasitate. Adica e ca si cum tu participi la un meci de box cu potcoave in manusi, dar adversarul nu are voie. Klaus Iohannis s-a dus la dezbaterea aia precum s-a dus ciobanul din Miorita la moarte – ceea ce e ironic, pentru ca asta il face mai roman decat ponta. S-a dus la dezbaterea aia pentru ca a vrut sa demonstreze ca nu ii este frica de o dezbatere asa cum a fost acuzat din toate partile. S-a dus, desi stia ca totul este impotriva lui si nu consider ca s-a comportat altfel decat de obicei sau a pierdut « puncte ». Pe cand Ponta a reusit sa se faca de cacao ca de obicei, dandu-si din nou arama pe fata, numind un drept democratic « lozinca » si mintind de ingheata apele.

    Parerea mea este ca Iohannis nu avea ce cauta la Rateu TV. Trebuia sa insiste in continuare cu terenul neutru. Iar daca tot s-a dus, trebuia sa inceapa discutia cu : « Domnul Ponta, eu am venit la Rateu TV, acum vii si tu la o dezbatere la facultatea unde ti-ai luat doctoratul ? » Nu de alta, dar pana duminca mai este timp.

    Si inca ceva, mi se pare hilar cum toti il declara pe Klus Iohannis rigid, cand ponta neacceptand nici una din optiunile de dezbatere pe teren neutru a dat dovada de o mai mare rigiditate decat Iohannis. Adica ponta a zis clar: “Ori se face cum zic eu, ori nu se face.”, deci daca nici asta nu e dovada de rigiditate nu stiu ce altceva poate fi. Pe cand Iohannis prezentandu-se la Rateu TV, a dat dovada ca in interesul tarii pe care vrea sa o conduca, poate fi flexibil.

    Dar uneori specia umana mi se pare de-a dreptul batuta in cap …

    [Later Edit]: Cica va participa la dezbaterea de la B1 TV… heh sper ca stie ce face.

  • Cand am citit in liceu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi m-a revoltat in draci urmatorul citat :

    « Cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt. »

    Nu puteam sa il inteleg si mi se parea revoltatoare numai ideea ca altcineva sa aiba drept de viata si de moarte asupra mea, o fiinta umana cu liber arbitru si ratiune.

    Acum ceva vreme am crezut ca inteleg citatul acela, am crezut ca inteleg ce simtea autorul cand l-a scris, m-am regasit in el pentru ca treceam printr-o despartire urata, o despartire pe care nu mi-am dorit-o, desi relatia aceea ma omora putin cate putin cu fiecare zi in care nu aveam puterea sa ii pun punct. Pentru ca … pitong. De fapt, pentru ca … dragoste oarba. Pentru ca … creier prost cu toti hormonii tai idioti cu tot!!

    Recent m-am impiedicat iar de citatul asta, pentru ca internetul este mare si pentru ca sunt unul dintre oamenii care prefera sa isi petreaca timpul liber citind. Si privind in urma la ce am simtit si analizand ceea ce simt am inceput sa interpretez altfel citatul respectiv.

    Cand o relatie se destrama, mor de fapt doi oameni. Moare el, cel care era impreuna cu ea. Moare ea, cea care era impreuna cu el. Pentru ca fie ca vrem sau nu, persoanele cu care interactionam ne modeleaza, ne influenteaza comportamentul intr-un mod in care nu suntem capabili sa ne dam seama. E ca atunci cand mimezi miscarile celuilalt cand esti atras de el fara sa iti dai seama, psihologii au facut ceva studii referitor la asta. De aceea cand o relatie se destrama mor doi oameni, mor oamenii aia doi ce se nasc in momentul in care se cunosc.

    Ce ramane in urma ? Natural ar fi nimic sa nu se piarda, totul sa se transforme. Si asa si este. Doi oameni mor, cei doi ramasi in urma se transforma. Cei doi ramasi in urma sunt precum cadavrele, lipsite de suflet, dar totusi … materiale, iar din materia ramasa urmeaza sa renasca viata. Iubirile noi cresc si se hranesc din ele, precum plantele din cimitire, care se hranesc cu esenta celor dintre radacinile lor. Si nu stiu daca voi stiti si oricat de macabru ar suna(puteti sa ma condamnati pentru afirmatia asta, nu imi pasa) dar cele mai gustoase fructe, sunt cele ale pomilor crescuti in cimitire.